„Totul e lipsit de sens, nesfârşit şi la fel”. Disidentul Vladimir Kara-Murza povesteşte despre condiţiile din lagărele ruseşti

Vladimir Kara-Murza, unul dintre politicienii ruşi de opoziţie eliberaţi în schimbul de prizonieri pe care regimul Putin l-a agreat cu Occidentul, a descris tortura psihologică la care a fost supus de-a lungul celor 11 luni de prizonierat în izolare totală, spunând că a crezut că va muri în celula din Siberia în care a fost ţinut. Disidentul rus a făcut declaraţiile într-un interviu acordat CNN.

Kara-Murza a vorbit, luni, pentru prima oară la televiziunea americană de când a fost eliberat din Rusia pe 1 august, în cel mai mare schimb de prizonieri între SUA şi Rusia de la finalul Războiului Rece.

Disidentul, care deţine şi cetăţenie britanică, a fost eliberat în acelaşi timp cu americanii Evan Gershkovich, Paul Whelan şi Alsu Kurmaşeva, toţi reuniţi cu familiile lor la baza Andrews din Maryland la începutul lunii.

„Acum mai puţin de două săptămâni încă mă aflam în izolare în celula mea dintr-o colonie de detenţie extrem de dură în Siberia. Eram sigur că viaţa mea se va termina în închisoare. Iar acum sunt aici cu voi într-un studio în New York, lângă soţia mea. Mă simt de parcă privesc un fel de film, e un film foarte bun, dar încă pare ireal”, a spus Kara-Murza la CNN.

De la uciderea în închisoare a disidentului Alexei Navalnîi, în februarie, Kara-Murza a devenit cel mai vizibil şi mai cunoscut politician de opoziţie din Rusia. Kara-Murza, asemeni tuturor opozanţilor lui Putin, a fost persecutat vreme de ani de zile.

Kara-Murza a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru trădare după ce a criticat războiul declanşat de Rusia în Ucraina. De atunci, a stat doi ani şi jumătate în închisoare, perioadă în care el a fost ţinut în izolare totală timp de 11 ani. A fost închis, de-a lungul timpului, în 13 penitenciare diferite, inclusiv în unele dintre cele mai notorii lagăre din Rusia. I s-a permis să vorbească o singură dată la telefon cu soţia sa, iar cu copiii de două ori.

Evgenia Kara-Murza, soţia disidentului, care a făcut eforturi uriaşe să obţină eliberarea lui, spune că se simtă uşurată că nu mai are „acea frică constantă că Vladimir poate fi ucis în orice moment”.

„Mii de oameni sunt afectaţi în acelaşi fel în care a fost afectată şi familia noastră. Aceasta este o victorie, dar e doar începutul.

Înţelegem că mai sunt peste o mie de prizonieri politici în Rusia, că sunt mii de ucraineni, de ostatici civili şi de război, fără să mai vorbim şi de copiii ucraineni răpiţi. Şi înţelegem şi că sunt peste 1000 de prizonieri politici în Belarusul vecin. Aşa că lupta noastră trebuie să continue”, a mai spus Evgenia Kara-Murza. 

„Eram sigur că voi fi executat”

În noaptea în care a fost luat din închisoarea din Omsk, la 2.700 de kilometri de Moscova, înaintea schimbului de prizonieri, Kara-Murza spune că gardienii au năvălit în celulă la 3 dimineaţa să-i ceară să se îmbrace şi să se pregătească.

„Eram absolut convins în acel moment că voi fi dus să fiu executat”, a spus el.

În schimb, însă, disidentul a fost dus la un aeroport de pasageri din Omsk, pus într-un avion cu destinaţia Moscova.

După ce a stat aproape un an închis într-o mică celulă în izolare, fără să poată vorbi cu nimeni, Kara-Murza spune că a ajuns dintr-o dată „în mijlocul unui aeroport aglomerat, plin de oameni normali, familii, copii”.

A fost transferat, apoi, în infama închisoare Lefortovo din Moscova şi ţinut fără să ştie că va fi eliberat.

„Era fix ca într-un film de Hollywood. Era un şir de bărbaţi cu măşti negre pe faţă. Mi-am dat seama ce se întâmplă când i-am văzut în autobuz pe prietenii şi pe colegii mei”, a continuat disidentul.

Când a ajuns în Ankara, Kara-Murza a primit un telefon de la preşedintele american, Joe Biden. Lângă acesta, în Biroul Oval, se afla familia lui.

Tortura psihologică, elementul definitoriu al închisorilor ruseşti

Tortura psihologică este o practică generalizată în închisorile ruseşti, spune Kara-Murza, iar prizonierii cu profil ridicat sunt ţinuţi izolaţi complet. O astfel de practică a izolării poate fi comparată chiar cu tortura fizică.

„Fiecare zi e ca Ziua Cârtiţei. Totul e lipsit de sens, nesfârşit şi la fel. Când nu ai pe absolut nimeni cu care să schimbi o vorbă atâta timp, mintea începe să-ţi fie afectată.

Te trezeşti la cinci dimineaţa. Patul este ataşat de zid, aşa că nu poţi să stai întins sau aşezat normal, tot ce poţi face este să te plimbi în jurul celulei”, a descris Kara-Murza.

Deţinuţilor li se dă un pix şi o hârtie timp de 90 de minute pe zi, iar singura perioadă în care disidentului i s-a permis să iasă din celulă pentru o aşa-zisă plimbare, a fost când a fost dus să se mişte în cerc în curtea închisorii, într-un perimetru redus. Singura alinare, mai spune el, erau pisicile care se mai plimbau în zonă, la Colonia Penală Nr. 7 din Omsk.

„Când mă mai plimbam în curte, pisicile mai veneau şi stăteau pe lângă barele de metal. Erau singurii interlocutori cu care mai apucam să vorbesc”, spune el.

Totuşi, Kara-Murza este încrezător că Rusia se poate schimba.

„Ştiu că Rusia se poate schimba şi că eu mă voi întoarce într-o bună zi acasă. Va fi mai repede decât îşi imaginează mulţi”, a spus el.

„Lupta continuă. Facem tot ce putem să doborâm acest regim şi acest rău”, a adăugat şi soţia sa, Evgenia.