Uniunea Europeană virează puternic spre dreapta în domeniul imigrației, adoptând politici și idei are aduc aminte de cele promovate de Donald Trump, iar Ursula von der Leyen pare să fie tot mai dispusă să meargă pe o linie a împăciuirii extremei drepte. Deși niciun lider european nu a amenințat să deporteze 20 de milioane de oameni sau să interzică intrarea musulmanilor – cu excepția poate a lui Viktor Orban, europeanul preferat al lui Trump – Uniunea Europeană și fostul președinte american sunt mai aproape în abordarea față de imigrație decât s-ar putea părea la prima vedere, scrie Politico.
După rânduri de alegeri în care extrema dreaptă a obținut victorii importante – de la Italia, Franța și Olanda și până la cel mai recent caz, al Austriei – statele europene au început, în mod individual, să aibă abordări mult mai dure față de imigranți. În plus, forțele extremiste și-au crescut puternic influența și în Parlamentul European.
Deși nu folosesc aceeași retorică grosolană, deseori rasistă și xenofobă, folosită de Trump și de neofasciștii republicani din SUA, administrațiile europene nu sunt prea departe, cel puțin în substanța politicilor imigraționiste, de fostul președinte SUA.
La o întâlnire la Bruxelles, liderii europeni au stat ore întregi să discute cum ar putea să construiască „centre de procesare a migranților”, cum să implementeze deportări mai rapide și cum să contracareze „războiul hibrid” cu migranți, pornit de mai multe puteri ostile, Rusia și Belarus, de exemplu.
„Un nou vânt bate în Europa”, spunea extremistul olandez Geert Wilders, recentul câștigător al alegerilor parlamentare din această țară și arhitectul unui guvern divers de formațiuni de dreapta și de extremă dreapta, dar dominat tot de acest discurs anti-imigraționist.
Migrația rămâne o problemă centrală în discursul public european
Migrația a intrat în centrul dezbaterii europene din 2015, când, din Siria distrusă de război civil au plecat peste un milion de refugiați, având ca destinație Uniunea Europeană.
În deceniul care a urmat, abordarea colectivă a blocului european s-a schimbat de la un optimism controlat, promovat inițial de fostul cancelar Merkel, până la abordarea ostilă actuală, în care liderii europeni nu știu cum să găsească modalități mai bune și mai rapide de a-i izgoni pe migranți.
În 2023, mai puțin de 300.000 de migranți au ajuns pe continent. Anul acesta, Frontex a anunțat că estimările sale sunt de 160.000 de migranți ajunși pe teritoriu european.
În luniel recente, un număr mare de țări europene au instituit o serie de restricții dure la graniță pentru a-i determina pe migranți, refugiați și azilanți să renunțe la ideea de a ajunge în Europa.
În octombrie, Polonia anunțat că suspendă temporar procesarea cererilor de azil politic ale migranților veniți dinspre Belarus, invocând că există o amenințare de securitate și că criza a fost manufacturată ostil de dictatorul bielorus, așa cum Lukașenko a mai făcut-o și în anii precedenți.
În Germania, Olaf Scholz a instituit controale la graniță în vară pentru a-i opri pe migranți din a mai trece în Germania, după ce un sirian a înjunghiat 11 oameni și a ucis trei. Șase alte țări, inclusiv Italia, Franța și Austria, au reintrodus controale la granițe.
Unii analiști spun că dacă Trump revine la Casa Albă, cei care i-au urmărit și copiat politicile vor fi și mai determinați să acționeze în acest fel.
„Cu siguranță că multe state membre care au adoptat abordări restrictive față de migrație vor urmări alegerile americane cu mare atenție. (n. red. - O victorie a lui Trump) Le va da mai mult spațiu de manevră”, spune Alberto-Horst Neidhardt, care conduce departamentul de diversitate și migrație europeană de la Centrul pentru Politici Europene.
Metode tot mai apropiate de cele ale lui Trump
Terminologia vagă din jurul „centrelor de returnare” sau a „centrelor de procesare” aduce foarte mult aminte de „Programul de Protecție a Migranților” – inițiativa lui Trump cunoscută mai popular sub numele de „Remain in Mexico” și care a intrat în vigoare în 2019.
Cu ajutorul ei, administrațiile Trump și Biden (Joe Biden a început efortul de a o aboli abia în 2021) au forțat zeci de mii de migranți să aștepte deciziile de procesare a cererilor de azil la granița cu Mexicul.
Într-o scrisoare adresată liderilor europeni, săptămâna această, Ursula von der Leyen a susținut ideea folosirii așa-ziselor „centre de returnare”, spații din țări non-UE în care să fie reținuți migranții. Prim-ministrul spaniol a fost singura voce care s-a opus planului.
Giorgia Meloni a fost cea care a inaugurat aceste „centre de procesare” în Albania. Acolo vor ajunge migranții din Italia, în așteptarea „procesării” documentelor lor pentru obținerea azilului. Măsuri similare au fost luate în trecut și de Australia, care-și trimitea azilanții în Papua Noua Guinee.
Între timp, Franța pune presiune pentru schimbarea legii UE în așa fel încât migranții să poată fi deportați în țări terțe.
În plus, Uniunea Europeană deja are mii de kilometri de gard fizic la granițele sale externe – o formă de barieră care depășește deja cu mult zidul eșuat al lui Donald Trump.
Unii experți argumentează că intrarea retoricii dure anti-imigrație în mainstream-ul discursului public provoacă schimbări radicale de politică în Europa, acestea favorizând și mai mult extrema dreaptă.
„Dacă îi ascultați pe Orban, pe Meloni sau pe Le Pen de-a lungul anilor, retorica e la fel de dură și de virulentă precum cea pe care o auzim la Trump. Există o intenție de a transforma acest discurs pentru ca să pară că el e legal sau că e în linie cu legislația internațională”, spune Judith Sunderland, directoare la Human Rights Watch pentru Europa și Asia Centrală.
Aceste schimbări radicale de politică în domeniul imigrației au obiective similare cu cele ale lui Trump și ale partenerului său, Vance – să reducă numărul de noi migranți veniți pe continent și să-i facă pe cei care sunt deja aici să se întoarcă în țările de origine, chiar și în cazurile în care acestea sunt instabile sau nesigure.
„Trebuie să recunoaștem că soluțiile din prezent nu funcționează”, a declarat un diplomat UE sub rezerva anonimatului – o afirmație cu care Trump și mulți lideri europeni ar fi de acord.
Retorică „dulce”, metode la fel de aspre
Principala diferență, totuși, dintre Trump și liderii europeni este de stil și de ton – europenii tind să aibă un discurs ceva mai diplomatic și evită cuvintele dure care rezonează doar cu un segment foarte mic de electorat din UE.
Dacă pentru Trump, care a promis că va deporta între 15 și 20 de milioane de oameni din SUA dacă va fi reales, cuvântul „deportări” e o medalie de onoare, liderii europeni se feresc să-l pronunțe.
„În timpul administrației Trump, dacă intrai ilegal în țară erai reținut imediat și deportat. De asta, pentru a ne ține familiile în siguranță, platforma republicană vă promite că va lansa cea mai mare operațiune de deportare din istoria țării noastre”, promitea fostul președinte la un miting de campanie din iulie.
Pentru liderii europeni, însă, acest cuvânt aduce aminte de deportările naziste și de lagărele morții din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar asta îl face aproape tabu.
Liderii europeni folosesc termenii mult mai „dulci” ai „returnărilor” sau „centrelor de returnare” pentru a descrie ceea ce arată, în fapt, ca niște lagăre închise sau ca niște centre de detenție.
Și când vine vorba de a descrie felul în care migranții ajung la granițele sale, liderii europeni fac pași la fel de calculați, vorbind de rute de migrație „neregulate”, evitând termenii mult mai duri ai lui Trump de „imigrație ilegală” sau de „imigranți ilegali”.
Primul care a renunțat la această tactică de „îndulcire” a vorbelor este Viktor Orban, care a preluat aproape literă cu literă discursul grosolan al fostului președinte neofascist american.
Totuși, pentru europeni, situația nu e atât de simplă – unii se confruntă deja cu primele obstacole în încercările lor de a scăpa de problema migranților pe ușa din spate.
Săptămâna aceasta, Giorgia Meloni și-a proclamat propria politică imigraționistă drept „un model pentru Europa”, însă joi, în timp ce participa la întâlnirea cu liderii europeni la Bruxelles, centrele sale de detenție din Albania s-au lovit de primele dificultăți.
Patru din 16 migranți trimiși în Albania au fost deja puși în bărci și trimiși înapoi în Italia pentru că erau copii și considerați vulnerabili – doar bărbații care sunt considerați nevulnerabili pot fi duși în Albania după ce trec printr-un proces de screening, conform chiar regulilor stabilite de Italia.
Opoziția și ONG-urile pentru drepturile omului au numit imediat proiectul Giorgiei Meloni un eșec.
„Va avea niște consecințe foarte reale pentru oamenii din toată lumea, potențial, pentru că alte țări se uită la UE, văd ce facem și spun: «Știți ce, noi de ce am mai garanta drepturile oamenilor?»”, a mai spus Sunderland.
Cea mai mare îngrijorare, conform unor critici, este că retorica tot mai dură și măsurile împotriva migrației vor fi un precedent și pentru alte tipuri de politici dure și în alte domenii.
„Migrația chiar a devenit un cal troian pe care forțele conservatoare îl folosesc ca să stabilească o agendă dincolo de această problemă”, argumentează Neidhardt.
