Reanalizarea fosilelor de la Grăunceanu rescrie istoria: Hominii au fost prezenţi în Europa acum 1,95 milioane de ani
Publicat acum 4 ore si 52 minute
Un studiu recent arată că, în timpul efortului fizic intens, creierul poate începe să își consume propriile rezerve pentru a continua să funcționeze. Când nivelul de glucoză scade drastic, acesta ar putea folosi mielina – stratul protector al fibrelor nervoase – ca sursă de energie. Această descoperire sugerează un nou tip de adaptare a creierului, numit „plasticitate metabolică a mielinei”, notează Science Alert.
Cercetătorii spanioli au analizat creierele a 10 alergători de maraton, monitorizându-le activitatea înainte și după o cursă de 42 km. Rezultatele au arătat că, în timpul unui maraton, când nivelul de glucoză din creier scade periculos de mult, unii neuroni ar putea începe să utilizeze mielina (un strat protector de grăsime care învelește fibrele nervoase) drept combustibil.
La 24-48 de ore după maraton, participanții prezentau o reducere considerabilă a mielinei în regiunile responsabile de coordonarea mișcărilor, integrarea senzorială și emoțională.
După două săptămâni, nivelurile de mielină începeau să se refacă, iar după două luni, la cei șase alergători care au continuat scanările, acestea reveniseră la normal.
Mielina este cunoscută pentru rolul său în eficientizarea transmiterii semnalelor neuronale. Cercetătorii sugerează că aceasta nu este doar un izolator pasiv al fibrelor nervoase, ci și un „rezervor energetic de urgență”, activat atunci când resursele obișnuite ale creierului sunt insuficiente.
Această ipoteză contrazice teoria conform căreia creierul evită să folosească grăsimile ca sursă de energie, chiar și în condiții de stres nutrițional.
Deși studiul s-a bazat pe un număr redus de participanți, rezultatele sunt în concordanță cu cercetările anterioare pe șoareci, care au demonstrat că mielina poate fi utilizată pentru energie atunci când nivelul de glucoză scade drastic.
