Dinastia Assad: venirea la putere a lui Bashar și cum s-a transformat soția lui din „trandafirul deșertului” într-un simbol al urii

Bashar al-Assad, liderul care a condus Siria cu un pumn de fier, este a doua generație a unei dinastii autocratice care a deținut puterea timp de mai bine de cinci decenii, iar fuga sa în mijlocul unei operațiuni fulger a rebelilor semnalează o reordonare uimitoare a puterii într-o națiune vitală din punct de vedere strategic din Orientul Mijlociu.

Assad este cunoscut pentru o guvernare brutală asupra Siriei, care din 2011 este devastată de un război civil care a dus-o la ruină și a transformat-o într-un teren propice pentru gruparea extremistă ISIS, declanșând în același timp un conflict internațional și o criză a refugiaților, pentru că milioane de oameni din Siria și-au abandonat casele plecând peste graniță, în special în țări din Europa de Vest.

Războiul a început după ce regimul lui Assad a refuzat să cedeze în fața protestelor în masă pro-democrație în timpul Primăverii Arabe și în schimb a declanșat o represiune brutală împotriva mișcării pașnice, ucigând și încarcerând mii de oameni numai în primele câteva luni ale conflictului.

‹ ›

Dar de atunci, forțele lui Assad au fost acuzate de încălcări grave ale drepturilor omului și de atacuri brutale împotriva civililor pe parcursul războiului care durează deja de 13 ani, inclusiv de folosirea armelor chimice împotriva propriului popor. Statele Unite, Iordania, Turcia și Uniunea Europeană i-au cerut lui Assad să demisioneze încă de la începutul războiului.

Dar regimul puternic sancționat de Occident și izolat la nivel internațional s-a agățat de putere până acum datorită sprijinului aliaților puternici Rusia și Iran și a unei campanii nemiloase împotriva opoziției.

Însă forțele rebele au preluat controlul orașelor siriene. În Homs, mai multe filmări îi arată pe locuitori rupând posterele cu Assad și tatăl lui, în scene care amintesc de imagini simbolice din 2011.

Venirea la putere a lui Bashar al-Assad 

Assad a preluat puterea în cadrul unor alegeri în care n-a existat opoziție din 2000, după moartea tatălui său Hafez al-Assad, care provenea dintr-o familie săracă, dar a ajuns să conducă Partidul Baath și a preluat puterea în 1970, devenind președintele țării în anul următor. Tânărul Assad a crescut în umbra tatălui său, un aliat sovietic care a condus Siria timp de trei decenii și a ajutat la propulsarea unei populații minoritare alauite în posturi politice, sociale și militare cheie.

La fel ca fiul care i-a urmat, Hafez al-Assad nu a tolerat disidența și a comandat operațiuni de  opresiune de o violență extremă împotriva propriului popor, la scară largă. În 1982, în orașul Hama – pe care rebelii l-au capturat la începutul săptămânii trecute – Hafez al-Assad și-a pus armata și serviciile de informații să ucidă mii de oponenți, punând capăt unei revolte conduse de Frații Musulmani.

Fiind cel de-al doilea fiu, Bashar nu era pregătit să preia „coroana” tatălui său. A studiat oftalmologia la Londra până când fratele său mai mare, Bassel, care fusese pregătit să-l succeadă pe Hafez, a murit într-un accident de mașină în 1994. Bashar al-Assad a fost lansat apoi în centrul atenției, a studiat știința militară și a devenit colonel în armata siriană.

După moartea tatălui său, în iunie 2000, parlamentului sirian a avut nevoie de doar câteva ore pentru a schimba constituția, pentru a reduce vârsta de eligibilitate prezidențială de la 40 la 34 de ani, câți avea Bashar. Astfel, în următoarea lună devenea președinte. 

Mulți observatori din Europa și Statele Unite păreau încurajați de viitorul președinte, care s-a prezentat ca un lider proaspăt, tânăr, care ar putea introduce un regim mai progresist și mai moderat.

Soția lui Assad, Asma al-Assad, cu care acesta s-a căsătorit în 2000, fostă agentă bancară de investiții de origine siriană, care s-a născut și a crescut la Londra, a contribuit la formarea acestor opinii.

Dar speranțele occidentale cu privire la o Sirie mai moderată s-au prăbușit atunci când noul lider și-a menținut prompt legăturile tradiționale ale țării cu grupurile militante, precum Hamas și Hezbollah. Apoi s-au orientat către condamnarea totală a regimului, după ce acesta a răspuns cu forță brutală protestelor pro-democrație din 2011.

În mai 2011, președintele american de atunci Barack Obama a declarat că regimul lui Assad „a ales calea uciderii în masă și a arestării cetățenilor săi” și i-a cerut să facă o tranziție către democrație „sau să se retragă”.

Assad a fost reales la fiecare șapte ani cu majorități radicale, cel mai recent mandat începând în 2021, după alegeri despre care SUA, Regatul Unit, Franța, Germania și Italia au spus că au fost frauduloase.

Războiul civil

Forțele lui Assad erau cunoscute pentru tacticile brutale din timpul războiului civil care a urmat după reprimarea protestelor pro-democrație din 2011, când s-a format o opoziție armată alcătuită din mici miliții și unii dezertori din armata siriană.

În 2013, inspectorii ONU au prezentat dovezi „covârșitoare și incontestabile” ale utilizării gazelor neurotoxice în Siria. Atunci, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a numit atacul din 21 august descris în raport, care a avut loc în suburbiile Damascului, „cea mai mare utilizare a armelor de distrugere în masă din secolul 21”.

Statele Unite au spus că atacul ar fi putut ucide peste 1.400 de oameni, inclusiv sute de civili. Oficialii sirieni au negat în mod repetat acuzațiile de crime de război și crime împotriva umanității.

Acest atac și altele care au urmat au determinat puterile mondiale să lucreze pentru a demonta arsenalul chimic al regimului și au împins SUA în 2013 să-și sporească sprijinul pentru forțele de opoziție siriene.

Assad a avertizat națiunile occidentale să nu sprijine grupurile rebele care luptă cu forțele sale armate, prezicând că militanții vor lovi într-o zi SUA și alți aliați. Mai târziu, în 2015, liderul a spus că Siria nu se va alătura unei coaliții conduse de SUA, concentrată pe distrugerea grupării teroriste ISIS, care a preluase controlul unor părți ale țării devastate de război.

Conflictul este acum o dovadă a moștenirii brutale a lui Assad, care a lăsat în urmă sute de mii de morți și peste 6 milioane de refugiați internaționali.

Cine este Asma al-Assad

Prima doamnă a Siriei a fost numită odată „Un trandafir în deșert”, dar acum este o figură a urii și este asemănată cu Lady Macbeth. Ani de zile Asma al-Assad, în vârstă de 49 de ani, a fost chipul eliberării feminine în Orientul Mijlociu - a avut o carieră de succes în domeniul bancar și o educație britanică solidă.

Născută la Londra în 1975, din părinți de origine siriană - tatăl Fawaz Akhras, un cardiolog de succes la Spitalul Cromwell și mama Sahar, cu o carieră în diplomație - Asma a urmat școli private de renume, foarte costisitoare.

A absolvit King's College din Londra în 1996, cu o diplomă în informatică și literatură franceză și a început o carieră în domeniul bancar de investiții la companii importante, inclusiv Deutsche Bank și JPMorgan.

Patru ani mai târziu, s-a căsătorit cu Assad, acum în vârstă de 59 de ani, în Siria, în același an în care acesta a preluat controlul țării.

Au împreună trei copii, cu vârste cuprinse între 19 și 23 de ani, despre care se presupune că sunt acum alături de părinții lor aflați în căutarea unui refugiu sigur.

Pe scena internațională, Asma al-Assad avea o imagine bună, fiind discretă și cu un aspect fizic agreabil, dând senzația de unei relative libertăți a femeilor dintr-o țară musulmană.

Această imagine părea să fie consolidată în februarie 2010, când revista Vogue i-a luat un interviu și a descris-o drept „cea mai proaspătă și mai magnetică dintre primele doamne”.

Dar în anul următor a izbucnit războiul în Siria, iar Asma a fost repoziționată în centrul economiei regimului.

Acest nou rol a fost de fapt o operațiune de „strângere” a comercianților și oamenilor de afaceri din clasa de mijloc a țării.

Ea a orchestrat un labirint secret de comitete și politici care controla totul, de la accesul la internet până la rațiile reduse de alimente.

Imperiul ei s-a extins și la distribuirea ajutorului străin - Asma controla cine și când primea ajutoarele.

Odată cu creșterea rolului ei în cadrul dictaturii lui Assad, ea nu a mai reușit să-și mențină imaginea bună pe care o avea înainte și a devenit una și aceeași cu teribila suprimare a poporului de către regimul sirian.