Incursiunea fulger a trupelor ucrainene pe teritoriul Rusiei din ultimele zile a produs o stare de neliniște intensă la Kremlin, în condițiile în care regimul Putin se străduiește să neutralizeze propagandistic pericolul, în timp ce caută căi de a rezolva situația militară precară în care se află, în condițiile în care armata sa este dislocată aproape integral în estul Ucrainei. Totuși, nu doar Rusia are de contemplat o dilemă dificilă în aceste zile, ci și administrația Biden, care trebuie să evalueze corect ce se întâmplă în Rusia și Ucraina și să găsească cel mai potrivit răspuns, scrie BBC.
Oficialii americani evaluează felul în care incursiunea va remodela dinamica politică și militară a războiului din Ucraina, dar și implicațiile pentru poziția de până acum a guvernului de la Washington, cel mai puternic susținător al apărătorilor ucraineni de când Putin a declanșat invazia.
Incursiunea a venit ca un șoc nu doar pentru Rusia ci pentru toată lumea – inclusiv liderii occidentali au fost luați prin surprindere de avansul-fulger al trupelor ucrainene și de succesul operațiunii.
Totuși, ea ilustrează una dintre cele mai periculoase dileme pentru apărarea ucraineană susținută de Occident – președintele Biden are meritul de a fi făcut eforturi constante de a-i ajuta pe apărătorii ucraineni să lupte cu invadatorii, însă întrebarea este cât de departe poate merge această susținere evitând escaladarea într-un punct fără întoarcere a tensiunilor ruso-americane.
Evaluarea corectă a situației
Așa cum dictatorul Putin a încercat mereu să inducă ideea că războiul din Ucraina este un conflict existențial între Rusia și Occident, președintele Biden s-a străduit să impună niște limite clare politicilor americane de susținere a Ucrainei, pentru a demonstra contrariul și realitatea – conflictul din Ucraina este un război de agresiune și cucerire pornit de un stat autoritar capturat de o oligarhie care încearcă să reconstruiască un imperiu de secol al XIX-lea.
De la asaltul ucrainean din Kursk, însă – cea mai mare incursiune pe teritoriu rus a unei armate străine de la Al Doilea Război Mondial încoace, conform analiștilor militari - apar o serie de întrebări extrem de urgente și de dificile pentru administrația americană:
- Se extind, prin evenimentele actuale, limitele felului în care armata ucraineană poate folosi armamentul furnizat de SUA și Occident pentru a purta războiul cu Rusia?
- Există un risc real ca liniile roșii ale Rusiei privind implicarea în război a Occidentul să fie depășite?
În ciuda riscurilor și incertitudinilor, există o formă de „admirație surprinsă” la Washington legat de acțiunea îndrăzneață a președintelui Volodimir Zelenski. Administrația Biden insistă că nu a primit de la Ucraina vreo notificare sau vreun avertisment legat de incursiunea în Rusia. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat că SUA „nu au nimic de-a face” cu incursiunea ucraineană.
Citește și
În ce privește armamentul american, purtătorii de cuvânt de la Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat nu au confirmat oficial folosirea acestuia pe teritoriul Rusiei, însă pare deja evident că el este folosit de ucraineni.
Vladislav Selezniov, fost purtător de cuvânt al armatei ucrainene, a declarat pentru Vocea Americii că rachetele de tip HIMARS au fost un element esențial al avansului ucrainean în Rusia.
Astfel, e de înțeles că americanii au aprobat, cel puțin implicit, folosirea acestui tip de armament în incursiunea din Kursk.
„Evaluăm că Ucraina continuă să joace după regulile pe care le-am stabilit. Politicile noastre nu s-a schimbat în ce privește folosirea armamentului livrat din SUA Ucrainei”, a spus și purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Pat Ryder.
Totuși, o altă purtătoare de cuvânt continuă cu o declarație ceva mai nuanțată – „Noi nu susținem atacuri cu rază lungă în Rusia. Aceste arme sunt mai mult pentru a fi folosite ca răspuns la focuri din Rusia. Nu pot să vă dau o rază specifică la care pot fi folosite”, a spus Sabrina Singh.
O dilemă pentru Statele Unite
Statele Unite sunt cel mai mare furnizor de armament pentru Ucraina, fapt ce înseamnă că relația cu guvernul american este cea mai importantă pentru șansele Ucrainei de a obține o victorie în acest război.
Doar săptămâna trecută, Pentagonul a aprobat a 63-a tranșă de ajutor militar cu echipamente din ultimii trei ani – rachete stinger și muniție pentru artilerie.
Totuși, politica președintelui Biden față de războiul din Ucraina a evoluat constant – de la refuzul inițial de a trimite noi arme mai avansate, precum rachete HIMARS, sisteme Patriot sau avioane F-16, la revenirea asupra deciziei.
Același lucru s-a întâmplat cu politica guvernului SUA față de atacurile ucrainene pe teritoriu rus – vreme de mai multe luni de zile, Volodimir Zelenski a cerut permisiunea constantă de a ataca ținte militare din Rusia pentru a opri atacurile de distanță lungă rusești împotriva orașelor ucrainene.
În mai, Biden a autorizat, după o lungă așteptare, folosirea armamentului american pentru a lovi în Rusia, dar doar la o distanță extrem de limitată. La câteva săptămâni a venit și permisiunea de a ataca mai profund – oriunde în apropierea graniței când este cunoscut că urmează un atac rusesc împotriva Ucrainei.
De atunci, Zelenski, împreună cu mai mulți dintre aliații săi europeni, dar și alături de unii democrați, au intensificat acțiunile de lobby, cerând SUA să „dezlege” mâinile Ucrainei și să-i permită, mai specific, să folosească rachete cu rază lungă pentru a lovi profund în interiorul Rusiei pentru a lovi situri de lansare de rachete sau drone rusești. SUA au refuzat.
Aceste decizii au fost luate mereu pe fundalul amenințării constante a dictatorului rus, care a amenințat nu doar o dată cu „folosirea tuturor instrumentelor la dispoziție” dacă integritatea teritorială a Rusiei e amenințată.
Ofensiva din Kursk aduce dilema americanilor într-un nou teritoriu neașteptat – la propriu și la figurat.
Incursiunea ucraineană, un asalt transfrontalier la sol, a implicat un număr între 5000 și 12.000 de militari. Unele rapoarte neconfirmate susțin că forțele ucrainene au pătruns până la 30 de kilometri în interiorul teritoriului Rusiei.
Până la mijlocul săptâmânii, guvernul de la Kiev anunța că este în controlul a aproximativ 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu rusesc, inclusiv peste 70 de localități și orășele și că a capturat sute de prizonieri de război. Oficialii ruși, de cealaltă parte, spun că 132.000 de oameni au fost evacuați din casele lor.
