Ce spune un fost ministru al Justiţiei despre arestarea şi eliberarea doctoriţelor de la Pantelimon: „Cineva a greşit"

Tudorel Toader, fost ministru al Justiției, a declarat la Antena 3 CNN că în cazul scandalului de la Spitalul Pantelimon, acolo unde un judecător a dispus arestarea celor doctorițe, iar un altul a decis să le pună în libertate, cineva a greșit. Mai mult, el a explicat şi punctele din legislaţia actuală de unde organele de anchetare puteau decide clar în intervalul dintre momentul arestării şi eliberării cadrelor medicale, dacă faptele anchetate constituie sau nu o infracțiune.

„Sigur că în cazul acesta, unul din judecători a greșit. Fie cel care a arestat, fie cel care a eliberat. Dar demersul judiciar a pornit la inițiativa procurorului de caz. Aici, inculpatele, doctorițele, se bucură de ceea ce se numește prezumția de nevinovăție.

Vă rog să observați că între momentul arestării și momentul eliberării a trecut un interval de timp când ele au fost private de libertate. Dar a trecut un interval de timp în care judecătorii de la apel au putut să primească informații, să vadă reacția publică, să studieze dosarul cu mai multă atenție. Regretabil e altceva. Faptul că acest caz zdruncină încrederea românilor, pe de o parte în actul medical, pe de altă parte în sistem, în actul de înfăptuire a justiției. Cine a greșit, la urmă se poate trage concluzia. Vedeți dumneavoastră, suntem cu probatoriu incipient, acela de la urmărire penală care l-au făcut pe procuror să propună arestarea", a spus Tudorel Toader, fost ministru al Justiției, la Antena 3 CNN.

Motivul pentru care ar fi fost eliberate doctorițele de la Spitalul Pantelimon

Întrebat dacă probele pe baza cărora primul judecător a dispus arestarea doctorițelor de la Pantelimon au fost luate sau nu în considerare şi de cel de-al doilea judecător care a dispus eliberarea din arest, Tudorel Toader a spus: 

 „Toate aceste probe pentru al doilea judecător de la Curtea de Apel n-au fost suficient de convingătoare să răstoarne prezumția de nevinovăție. Pentru că o noapte, dacă se stă în penitenciar, este groaznic pentru toată viața.

Prezumția asta e ca umbrelă care stă deasupra fiecărui român. Și judecătorii fondului apelului o răstoarnă pe baza  probelor convingătoare, probelor indubitabile de săvârșire a faptei, făptuitor și forma de vinovăție care dau până la urmă încadrarea juridică și pedeapsa.

Legislația noastră penală nu permite eutanasia. Adică acea situație în care se poate renunța la actul medical, deși ar fi util pacientului pentru a-i prelungi viața și îmbunătăți situația așa. Pe de altă parte lumea medicală, specialiștii din domeniu, că eu nu mă pricep la zona aceea, vorbesc de actul medical inutil.

Adică actul acela medical care, oricât ai vrea, oricât te-ai strădui, oricât de bună ar fi, nu e de natură să-i salveze, să-i prelungească viață. Ori această situație se stabilește prin protocoalele dânșilor de specialitate.

Trebuie de văzut dacă protocoalele lor permit, obligă la o anumită conduită. Noi vorbim de omor în general, simplu sau calificat, care e cu intenție directă, indirectă, care poate fi comis prin acțiune că-mi faci ceva sau inacțiune când nu faci ceva.

Trebuie de văzut dacă protocoalele, în astfel de situație aproape terminale, obligă la o anumită conduită sau nu. Acolo va fi va fi încadrarea juridică a faptei, dacă este sau nu este infracțiune", a spus, la Antena 3 CNN, Tudore Toader, fost ministru al Justiţiei. 

Ce a declarat una din doctorițe judecătorului care le-a eliberat

 „A lucrat întotdeauna cu bună-credință și a respectat toți pacienții, a încercat să-i ajute pe toți și acuzațiile sunt nereale", se arată în mărturia uneia dintre doctoriţele de la Spitalul Pantelimon în faţa judecătorului care a decis eliberarea. 

Care au fost probele care l-a determinat pe primul judecător să dispună arestarea doctoriţelor de la Pantelimon

• o fișă a injectomatului cu valori scăzute de la 20-15 la unu.
• fotografia cu injectomatul și pacientul atunci şi relația dintre aparat și pacientul respectiv de 54 de ani, decedat,
•  interceptarea doctorițelor și asistentelor,
•  înregistrările depuse prin denunț cu asistentele, discuțiile dintre asistente și șefa asistentelor
•  mărturiile asistentelor care sunt audiate.
•  răspunsul dat de INML și percheziția domiciliar la doctorițe
•  referatul procurorilor, care arată că una dintre doctorițe încerca să șteargă probele din telefon.