Republica Populară Chineză are o „armă magică”, conform liderului să fondator, Mao Zedong, și actualului său dictator, Xi Jinping, scrie BBC. Această misterioasă „armă” se numește Departamentul Frontului Unit pentru Muncă (UFWD) și a provocat panică și alarmă în Occident după ce s-a dovedit că face parte din arsenalul tot mai sofisticat și mai mare al regimului de la Beijing.
Yang Tengbo, un important afacerist chinez cu legături cu prințul Andrew al Marii Britanii, reprezintă cazul cel mai recent de cetățean chinez care ajunge în atenția publică și este și sancționat pentru legăturile sale cu UFWD.
Existența acestui departament e departe de a fi secretă. El este o agenție veche și bine documentată a Partidului Comunist Chinez și a fost învăluit în controverse și în trecut.
Plecând din SUA și până în Australia, numeroși investigatori au vorbit de UFWD ca fiind parte importantă a mai multor incidente de spionaj, iar regimul de la Beijing a fost deseori acuzat de interferențe străine ca urmare a acțiunilor acestei agenții.
China continuă să nege, așa cum o face mereu, orice acuzație de spionaj și spune că aceste acuzații sunt „ridicole”.
Ce este și cu ce se ocupă, însă, acest departament al PCC?
Activități clandestine mascate
Frontul Unit – termen care denota în trecut o largă alianță a comuniștilor – a fost stabilit de Mao ca fiind cheia triumfului Partidului Comunist Chinez în fața forțelor naționaliste ale Kuomintang-ului lui Chiang Kai-shek în timpul lungului Război Civil Chinez (1927-1949).
După ce războiul s-a încheiat, iar PCC s-a stabilit ca forță politică victorioasă în China continentală, iar Kuomintang s-a refugiat în Taiwan, activitățile Frontului au devenit secundare față de alte priorități. Începând cu venirea la putere a lui Xi și consolidarea acestuia ca dictator în stilul lui Mao, Front Unit „a renăscut” și a redevenit un element important pentru activitățile PCC.
Versiunea lui Xi este și ea similară cu cele anterioară, iar obiectivele publice sunt similare – „construcția unei coaliții largi alături de toate forțele sociale relevante”.
Cel puțin la prima vedere, UFWD nu este o organizația fantomatică – are site și informează în legătură cu activitățile sale, însă nu este foarte clar cât de departe ajung „prerogativele” sale și cât de mult acționează în afara activităților publice.
Deși o mare parte din activitatea sa este internă, „un element important al activității UFWD are legătură cu chinezii din străinătate”, spune Mareike Ohlberg, cercetătoare la German Marshall Fund.
Astăzi, UFWD pare să aibă ca obiectiv influențarea dezbaterii publice pe teme sensibile precum statutul Taiwanului și felul în care regimul de la Beijing acționează pentru suprimarea minorităților etnice din Tibet și Xinjiang.
De asemenea, acționează pentru modelarea narativelor despre China în presa occidentală, țintind criticii regimului chinez și încercând să coopteze chinezi influenți din străinătate.
„Activitatea Frontului include și spionajul, dar este mult mai largă de atât. Dincolo de activitatea de a obține informații ascunse de la guverne străine, Frontul Unit se concentrează mai ales pe mobilizarea chinezilor din străinătate”, spune Audrye Wong, profesoară de științte politice la University of Southern California. Ea adaugă că activitățile de influență ale Chinei sunt „aparte în ce privește scara și întinderea”.
Regimul de la Beijing și-a dorit mereu să exercite o astfel de influență, însă abia în ultimele decenii, de când a devenit o mare putere mondială, a obținut și capacitatea de a o face.
De când Xi a devenit „președinte” în China în 2012, el a fost tot mai proactiv în construirea unui mesaj pentru lume din partea țării sale, încurajând o abordare agresivă de „lup de luptă” în diplomție și îndemnând diaspora chineză să acționeze în favoarea țării.
UFWD acționează prin mai multe organizații din comunitățile chineze din străinătate, cu obiectivul de a susține fervent Partidul Comunist Chinez – cenzurează artă critică la adresa PCC și protestează la activitățile liderului spiritual tibetan, Dalai Lama. UFWD are legătură și cu amenințări față de minoritățile persecutate din China, tibetani și uiguri.
Multe dintre activitățile sale, însă, se suprapun cu cele ale altor agenții de partid, acționând sub ceea ce se numește „posibilitatea de negare plauzibilă” (plausible deniability – eng., n. red.)
Aceste activități clandestine și neclare sunt cele care creează atât de multă suspiciune cu privire la organizație.
Când Yang a depus contestație față de interdicția sa de intrare în Marea Britanie, judecătorii au fost de acord cu evaluarea ministerului de externe că acesta „reprezintă un risc la securitatea națională”, având ca motivație faptul că Yang a încercat să minimalizeze legăturile sale cu UFWD.
Yang, care a avut legături cu prințul Andrew al Marii Britanii și a fost invitat de mai multe ori la palatele Buckingham și St. James, dar și la Castelul Windsor, susține în continuare că nu a făcut nimic ilegal și că acuzațiile împotriva sa sunt „complet neadevărate”.
Cazuri precum cel al lui Yang devin tot mai frecvente. În 2022, Christine Lee, o avocată britanică de origine chineză a fost acuzată de MI5 că a acționat prin UFWD pentru a cultiva relații cu persoane influente din Marea Britanie.
Anul următor, Liang Litang, cetățean american de origine chineză care deținea un restaurant în Boston, a fost pus sub acuzare pentru că turna la UFWD despre disidenții chinezi.
În septembrie 2024, Linda Sun, fostă consilieră la cancelaria guvernatoarei din New York a fost pusă sub acuzare pentru că și-a folosit poziția pentru a servi intereselor regimului de la Beijing și primind, în schimb, beneficii.
Nu este neobișnuit ca persoane de succes și influente de origine chineză să fie asociate cu PCC, în condițiile în care au nevoie de aprobarea acestuia, mai ales când vine vorba de participarea în lume afacerilor. Întrebarea e, însă, unde trasăm granița dintre influență și spionaj.
„Această graniță este foarte greu de văzut și stabilit”, când vine vorba de operațiunile Chinei, spune Ho-fung Hung, profesor de științe politice la Johns Hopkins University.
Această ambiguitate s-a intensificat și mai mult de când China a adoptat o nouă lege în 2017, prin care cetățenii și companiile chineze sunt obligate să coopereze cu investigații ale serviciilor de informații și să împărtășească informațiile pe care le au cu guvernul chinez – o decizie despre care Dr, Hung spune că a „transformat, practic, pe toată lumea în spioni”.
Ministerul Securității de Stat din China a transmis clipuri de propagandă cu mesaje dramatizate în care îi avertizează pe chinezi că „spionii străini sunt peste tot și sunt abili și vicleni”.
Unii studenți chinezi care au fost trimiși în călătorii speciale în străinătate au fost instruiți să limiteze contactul cu străinii și să raporteze cu privire la toate activitățile lor la întoarcere.
Proiectul lui Xi de a promova China cu forța în lume cu ajutorul acestui braț de influență și propagandă al PCC devine, astfel, o nouă provocare pentru Occident – cum vor putea companiile și guvernele democratice occidentale cu a doua cea mai mare economie a lumii având constant aceste îngrijorări de securitate?
Brațul lung al spionajului chinez
Temeri reale cu privire la influența crescândă a Chinei pe scena internațională alimentează abordări mai agresive în Occident și pun guvernele democratice în fața unei dileme.
Unele, precum cel al Australiei, au încercat să se protejeze cu ajutorul unor legi noi împotriva interferențelor străine – criminalizând activități de implicare în afacerile interne. În 2020, SUA a impus restricții de intare în țară împotriva unor persoane care au activat în UFWD.
Iritată, China a susținut că astfel de legi și condamnări ale oamenilor săi „pun în pericol” relațiile bilaterale.
„Așa-zisele acuzații despre spionajul chinez sunt pur și simplu absurde. Evoluția relației între China și UK servește intereselor ambelor țări”, a declarat un purtător de cuvânt al diplomației chineze, marți, ca răspuns la o întrebare legată de activitatea lui Yang în anturajul prințului Andrew.
Unii experți avertizează cu privire la cât de îngrijorător a devenit „brațul lung” al Frontului Unit din China.
„Guvernele occidentale trebuie să lase în urmă naivitatea față de activitatea UFWD și să o ia ca pe o amenințare serioasă nu doar la securitatea națională dar și la siguranța și libertatea numărului mare de cetățeni chinezi”, spune Hung.
El adaugă, însă, că „guvernele trebuie să fie vigilente față de rasismul anti-chinez și să lucreze din greu pentru a construi încredere și cooperare cu comunitățile de etnici chinezi, într-un efort de a contracara împreună amenințarea”.
În decembrie anul trecut, Di Sanh Duong, etnic chinez din Vietnam și lider al comunității din Australia, a fost condamnat pentrur că plănuia să interfereze în afacerile interne ale țării prin apropierea de un ministru din guvernul de la Canberra. Procurorii au argumentat că acesta a fost „o țintă perfectă” pentru UFWD pentru că a candidat pentru o funcție publică în anii 1990 și s-a lăudat de legături cu oficiali chinezi.
Procesul lui Duong s-a purtat în jurul unei declarații a sa – a spus la un eveniment caritabil la care participa și ministrul australian că includerea acestuia va fi „benefică pentru noi, chinezii”. Întrebarea a fost dacă el se referea la comunitatea chineză din Australia sau la regimul de la Beijing.
Într-un final, condamnarea lui Duong la închisoare cu executare a ridicat semne de întrebare seioase cu privire la posibilitatea ca aceste legi anti-spionaj să fie folosite ca arme de discriminare împotriva chinezilor.
„Este important să ne amintim că nu toți etnicii chinezi sunt susținători ai Partidului Comunist Chinez. Și că nu oricine este implicat în aceste organizații ale diasporei chineze este loial cu patos față de China.
Politicile ultra-agresive bazate pe profilare rasială nu vor face decât să legitimizeze propaganda regimului conform căreia etnicii chinezi nu sunt bineveniți și va trimite comunitățile în brațele regimului de la Beijing”, spune Dr. Wong.