ÎPS Teodosie poate fi judecat pentru cumpărare de influenţă. Decizia Curții de Apel Constanța
Publicat acum 36 minute
Adriana Bahmuțeanu a declarat joi, în direct la Antena 3 CNN, că este „în stare de șoc” după ce, spune ea, a aflat din presă că Silviu Prigoană a fost înmormântat, ea nefiind chemată la ceremonie. Ea a spus că a anunțat DGASPC și Poliția cu privire la faptul că doi dintre copiii săi se află în casa lui Prigoană, dar nu știe în grija cui au fost lăsați. „Îmi îngrădesc accesul la proprii mei copii”, a declarat ea.
Silviu Prigoană a fost înmormântat, joi, în secret. Anunțul a fost făcut de familia lui.
„Am primit de la colegii din presă acest comunicat. Înțeleg că a fost trimis către toate redacțiile din România. Ce să vă spun... sunt în stare de șoc. Doare la fel de tare cum doare și vestea că Silviu Prigoană a murit. Nu-mi vine să cred”, a spus Adriana Bahmuțeanu într-o intervenție la Antena 3 CNN.
Ea spune că nu a fost contactată nici măcar de copii săi pe care îi are împreună cu Silviu Prigoană.
„Nu. Frații vitregi refuză orice comunicare cu mine, ba mai mult, îmi îngrădesc accesul la proprii mei copii. Astăzi, eu sunt reprezentantul legal al copiilor, conform legilor din România, sunt părinte unic și am autoritate absolută asupra lor, dar, din păcate, frații mai mari nu vor nici să comunice cu mine și nici nu le dau voie celor mici să vină la mine, să pot să-i țin în brațe, să pot să-i mângâi și să ne alinăm împreună această durere”, a mai spus Adriana Bahmuțeanu.
Ea a precizat că nu i-a fost trimis și ei nici măcar comunicatul de presă.
„Copiii nu vor să îmi răspundă la întrebarea dacă au fost sau nu la înmormântare azi-noapte, în cimitir. Mi se pare oricum un scenariu de filme horror, dar dacă asta a fost dorința defunctului trebuie să o respectăm. Nu despre asta doresc (n.r. - să vorbesc), ci despre felul în care copiii pot procesa un travaliu de doliu, mai ales când le-a murit un părinte, o persoană foarte apropiată, iar ei sunt privați de relațiile personale cu mama lor.
Avocata mea, Ionela Vasile se ocupă de toate demersurile juridice. Nu mă întrebați în acest moment, pentru că nu știu să vă explic aceste proceduri, însă aștept de la statul român, de la instanța de tutelă, să îmi dea dreptul de a fi părinte”, a mai spus Bahmuțeanu.
Întrebată dacă faptul că nu a fost invitată la înmormântare ar putea fi o strategie a familiei de a ține secretă ceremonia, ea a răspuns: „Nu există această posibilitate din punctul meu de vedere, însă cred că s-a făcut aceeași regie pe care am făcut-o acum 15 ani, când bebelușul nostru de doar 3 săptămâni nu a mai rezistat și s-a dus la ceruri. Atunci am făcut o regie, în sensul că am scos sicriul cu o mașină, l-am transferat într-o altă mașină care a ieșit pe o altă poartă, tocmai ca să evităm faptul că la ușa spitalului erau foarte mulți jurnaliști și am dorit să avem o înmormântare ferită de ochii presei și, mai ales, să nu știe nimeni unde este înmormântat copilul nostru pentru că ne feream de vandali, de oameni cu rele intenții și ne-am dorit o înmormântare discretă.
Dar la vremea respectivă s-a făcut o ceremonie religioasă, a fost un preot, ba mai mult, copilașul nostru a fost botezat la spital. În mod sigur Silviu Prigoană a ținut cont de această regie pe care eu am conceput-o acum 15 ani. (...) A fost cumplit de greu în acea perioadă și din acest motiv am dorit să păstrăm discreția, dar mă întreb acum, în aceste momente, ce o fi în inima și în sufletul copiilor mei pentru că eu cred că așa este normal, omenește și creștinește ca atunci când moare un părinte, iar un părinte rămâne în viață, părintele supraviețuitor să poată să fie alături de copii”, a mai spus Adriana Bahmuțeanu.
Ea a mai precizat că de 48 de ore nu a mai reușit să vorbească decât foarte puțin cu copiii săi, care „și-au schimbat complet atitudinea” față de ea.
„Au devenit reci, răutăcioși, mă acuză de tot felul de lucruri pe care nu le-am făcut. Eu am respectat procedurile legale, în sensul că eu am fost obligată să anunț DGASPC și poliția că în casa defunctului se află doi copii minori sub supravegherea unor adulți. Nu aveam nicio garanție că frații vitregi sunt în casă sau că alte persoane adulte sunt în casă și asta a trebuit să fac în mod legal ca să apăr interesele copiilor mei.
