Dacă vrei să ne spui povestea ta, scrie-ne pe [email protected].
Depresia nu discriminează, nu e negociabilă şi nu e miloasă. Nu îi pasă ce lucruri bune faci, ce poze frumoase postezi, pe câţi oameni ajuţi. Vă amintiţi probabil de celebrul comedian Robin Williams. Părea să le aibă pe toate: fanii îl adorau, familia şi prietenii îl iubeau. Avea faimă, avere, simţul umorului.
Si mai avea depresie. Severă. Averea, faima, cohortele de fani nu au mai contat. Când eşti bogat, faimos, adulat, plăcut, cine să te creadă că în interior eşti gol, pustiit, că te urăşti tu pe tine? Iar el era Robin Williams!
Când ai depresie primul lucru pe care-l înveţi e să te ascunzi. Iar societatea în general acceptă asta pentru că ea preferă să trateze depresia ca pe cel mult niste strigăte de ajutor izolate. nu ca pe o reală şi gravă problemă de sănătate publică.
Lucian Negoiţă, psihoterapeut: "Cred că este o presiune în plus să pari mereu, în fiecare zi, zâmbitoare. Să spunem că ai succes, că viaţa este minunată, şi de fapt, în cabinet – aşa numim acest tip de depresie, o depresie zâmbitoare – când mascăm şi ne mascăm şi nouă înşine această suferinţă".
În străinătate, din ce în ce mai multe persoane publice vorbesc despre bătăliile proprii cu depresia, dar si despre decontul economic al bolii: pierderea productivității și invaliditatea.
Deocamdată în Romania puţini acceptă să îşi asume public diagnosticul. O actriţă, Nuami Dinescu şi un scriitor, cu o comunitate mare pe Facebook, Alex Andronic, au vorbit cu noi despre experienţele lor.
Nuami Dinescu, actriţă: "Am avut tot timpul în mine o nelinişte şi o nemulţumire, pe care n-am ştiut s-o numesc în niciun fel. Indiferent ce făceam, primul care era nemulţumit eram eu".
Nuami a primit un nume pentru stările ei la începutul anilor 1990, când despre depresie nu se ştia mai nimic.
Nuami Dinescu: "Aia a fost perioada în care ea a ieşit la lumină şi a jucat, efectiv, tontoroiul pe viaţa mea. Stai şi te bălăceşti efectiv în toată durerea aia şi de la un moment încolo nu mai ai unde să te duci, că ai experimentat tot".
Nuami a avut nevoie de ani ca sa înveţe să trăiască cu depresia. Nimeni nu a ştiut că suferă, pentru că şi în zilele în care abia se ridica din pat, noi o vedeam râzând la televizor.
Nuami Dinescu: "Povestea asta cu depresia este ceva ce o duci singur. Poţi să ai şi familie, poţi să ai şi bărbat, poţi să ai şi copii. Asta cred eu. Poţi să ai lângă tine foarte mulţi oameni care te iubesc, care ştiu că tu eşti un pic mai mult sau mai puţin depresivă. Dar este o chestie pe care tu o duci singură".
Alex Andronic şi-a dat seama singur că ceva nu e în regulă.
Alex Andronic, scriitor: "Nu mai aveam energie deloc. Nici pentru taskurile simple pe care le faci zilnic, de la spălat pe dinţi, spălat, mâncat şi aşa mai departe. Şi când – nu ştiu – stai în casă două-trei săptămâni legat, fără să ieşi deloc, fără să te speli, fără să faci nimic, nu mai e de joacă".
A trecut prin momente extrem de grele, în care nu îşi mai dorea nimic.
Alex Andronic: "Nu ştiu cum se descrie senzaţia de nu mai pot, dar este oribilă. Speranţa mea mare era – nu ştiu – o comă de două săptămâni, în care să nu mai simt nimic".
Alex vorbeşte mult şi asumat în public despre suferinţa sa. Şi spune că asta l-a ajutat în momentele cele mai grele.
A postat pe reţelele de socializare când i-a fost greu şi asta l -a ajutat. Aşa cum l -au ajutat şi terapia şi tratamentul psihiatric. Acele pastile de care cei mai mulţi fug.
Alex Andronic: Există perioade cu suişuri şi coborâşuri, da? În care, nu ştiu, eşti bine o perioadă, de patru, cinci, şase luni, după care ai din nou o cădere, fie pentru că ai avut un trigger – sau s-a întâmplat ceva –, fie pur şi simplu pentru că nivelul de serotonină din creier a mai scăzut, că se mai întâmplă, că nu putem fi flower-power tot timpul.
Reporter: Ai şi tratament psihiatric?
Alex Andronic: Da.
Reporter: Şi pe care-l iei?
Alex Andronic: Pe care-l iau, da, cu sfinţenie. Am avut perioade în care, da, mi-am neglijat tratamentul şi e cea mai mare greşeală pe care o poţi face. Sau, eu ştiu, perioade în care m-am simţit mai bine şi am zis ok, pot să întrerup, şi am luat eu decizia de a întrerupe tratamentul. Brusc, ceea ce nu se face niciodată.
Şi pentru că vorbim despre tratament, e important să precizăm că în România sunt mult mai puţini psihiatri decât media europeană şi că în general oamenilor le e ruşine să îşi ia concedii pentru depresie. De familie, că o să se vorbească la serviciu. Schimbarea ar putea să vină nu doar din abordarea personală, ci şi printr-o coordonare la nivel naţional a diverselor tipuri de servicii.
Nimeni nu ştie ce provoacă depresia. Că sunt doar factori de mediu, de viaţă, traume, că sunt şi factori genetici, că moştenim anumite traume, că e o problemă a ecihlibrului chimic din creier, că sunt toate acestea. Cert este că e important să ştim ce înseamnă, cum se simte, astfel încât să o putem identifica. La noi înşine şi la cei apropiaţi.
I se spune noua pandemie. Alții ii spun boala secolului. Alții nici nu vor să știe că există. Vorbim despre depresia, boala care, oficial, în Romania aproape că nu există. Deși la nivel global sunt peste 300 de milioane de oameni care suferă si sunt tratați pentru această boală, România este, în acte, ţara cu cea mai mică rată a depresiei. O statistică mincinoasă, spun medicii psihiatri şi psihologii. Nu avem studii făcute, nu există o rețea de sănătate mintală nivel naţional, si, mai ales, nu vorbim despre problemele noastre de multe ori nici cu cei apropiați.
Campania “3.2.1 Vorbește despre tine” care a debutat luni la Antena 3 CNN încearcă să facă primul pas către un demers naţional necesar: să corecteze felul în care depresia şi burnout-ul sunt privite şi tratate în ţara noastră. Campania a pus cap la cap toate aceste date, dar a adunat şi mărturii tulburătoare ale unor oameni care au trecut si trec prin această afecțiune gravă. Unii dintre ei sunt persoane publice care au vorbit pentru prima dată în faţa camerei despre problemele lor. Au făcut-o în fata Mariei Coman, care, în premieră în media din Romania, a jucat pentru această campanie două roluri: cel de jurnalist - aşa cum o cunoașteți, precum şi de psiholog clinician - a doua ei meserie.
