Tradiţia cărăuşiei buştenilor pe drumul de ape s-a oprit în 1969. Dar în Ciocăneşti, amintirile încă sunt proaspete. "Eram vreo 40 de plutaşi, acum mai suntem vreo trei-patru", spune un localnic.
Dacă ai noroc şi ajungi în vizită, în august, de Sf. Mărie, la Festivalul păstrăvului, poţi învăţa tehnica de asamblare a plutelor. Pentru că, din fericire, o dată pe an, plutaşii coboară din nou pe Bistriţa.
În Ciocăneşti zici că s-a răsturnat căruţa cu buni meseriaşi. Şi toţi au rămas aici. Nu sunt doar cei mai iscuţiţi plutaşi sau cei mai pricepuţi cioplitori şi sculptori în lemn. Aici, întotdeauna au răsunat baroasele pe nicovală în zecile de fierării unde meşterii confecţionau pe vremuri unele dintre cele mai râvnite arme.
Cu bărbaţi atât de iscuţiţi, nici femeile nu se lăsau mai prejos. Şi nici acum nu se dau în lături de la o îndeletnicire transformată în artă şi faimă: încondeierea ouălor. Migala şi inspiraţia se împletesc în formele cu care ele dau strălucire multicoloră simbolului universal al genezei.
Era mare păcat ca atâta talent şi muncă delicată să se irosească odată cu ultima zi de sărbătoare a Paştelui. Aşa că cele mai reuşite creaţii ale spiritului local au fost adunate într-un festival anual şi într-un muzeu unic ce creşte continuu. Până acum are 5.000 de exponate.
Şi nu doar reuşita artistică sau numărul ouălor sunt preţuite la Ciocăneşti. Şi mărimea contează. Pentru a-i impresiona pe turiştii români şi străini. De aceea localnicii au modelat un ou gigant, înfipt într-un car alegoric, perfect pentru a face impresie la festival.
Poate că ouă încondeiate a văzut oricine în alte părţi, dar case încondeiate sigur-sigur nu ai cum să întâlneşti în niciun alt sat. Sub streşini, pe brâul de sub ori de deasupra ferestrelor, pe stâlpii şi colţurile caselor s-au încastrat cu dalta şi cu pensula toatele formele şi motivele geometrice. Au sărit din vopseaua ouălelor, acolo unde ajunseseră alunecând după straiele populare brodate, şi s-au urcat pe pereţii locuinţelor din Ciocăneşti.
