Fiecare loc din cele pe care vi le-am adus la Vedere de la ţară, în ultimele 11 săptămâni, avea ceva unic, un record, un superlativ, o poveste irepetabilă.
Ineleţ, dizolvat în splendoarea Munţilor Cernei, e singurul sat din ţară cu scară interioară. Cu scară spre cer.
Eftimie Murgu este o aşezare minune, cu 25 de mori în perfectă stare, care încă mai frâmântă apa şi macină grâul.
La Păuneşti, rămâi cu capul dat pe spate privind pădurea de cumpene şi furci de fântână crescută exact în mijlocul comunei.
Cristian de Sibiu e cetatea încoronată a berzelor din România, în vreme ce Jurilovca este capitala inegalabilă a apelor, a culturii şi tradiţiilor dar şi adăpostul unic al văduvelor, babicile preacredincioase.
Nu poţi uita Alunul, în care marmura s-a topit în absolut tot: în temelia caselor, în garduri, în biserica orbitoare, până şi în drumul care te conduce spre casele păzite de iederă.
Locuinţele rupestre de la Colţi-Aluniş, din patria chihlimbarului, cu biserica lor clădită în grotă, stau la loc de cinste pe podium lângă mica trecătoare din Costeştii Vâlcii, pe care o străjuiesc, la intrare, două mânăstiri şi alte două biserici ascunse în Peștera liliecilor.
V-am condus, ameţiţi de uimire şi frumuseţe, prin singurul sat labirint, la Inlăceni, acolo unde numeri mai multe străzi decât case. Aşa cum la Preluca Nouă, în inima viguroasă a Maramureşului, localnicii au împrăştiat pe dealuri cele mai multe cimitire văzute vreodată, 15 la număr, ca să îşi ţină morţii pe lângă casa şi sufletul lor.
Ieşiţi din labirint, ne-am aruncat prin misteriosul şi seducătorul Tunel al dragostei, până în Charlottenburg, satul perfect rotund, unde toate casele sunt la distanţă egală de fântână. Am urcat de acolo înspre comuna high-tech, Ciugud din Albă, unde reţeaua wi-fi cu hot spoturi pe uliţele principale, eolienele, pistele pentru biciclete şi zecile de kilometri asfaltaţi de drumuri agricole şerpuind printre tarlale sunt unicat în ţară. La fel de nemaiîntâlnite ca şi puntea din lemn, lungă de un kilometru, care despică stuful din delta Transilvaniei, de la Sic, ori brânza specială, fermentată în peşteră, camembertul românesc de Ţaga.
Nici casele din Cerul Băcăinţi, construite, cu acoperiş cu tot, din lespezi de piatră asemeni solzilor de balaur nu mai pot fi întâlnite în altă parte, aşa cum nu mai există mândreţe de localitate cu casele încondeiate pe sub strşini şi pe la colţuri ca Ciocăneştii de Suceava ori aşezare medievală pe de-a-ntregul românească, şi încă locuită, cum e încântătorul sat Odăile, din creştetul Brezoiului.
