Antena 3 CNN UNICEF Lacrimile lui Edi

Lacrimile lui Edi

3 minute de citit Publicat la 17:46 15 Mai 2018 Modificat la 17:46 15 Mai 2018
o_1ccdfcb4pat31cla18tc17f2bq5a.jpg

Implică-te pentru copiii vulnerabili // Donează acum!

Dintre toate personajele animate, preferatul lui Edi este locomotiva Thomas. „Fiindcă zâmbește tot timpul”, spune băiețelul firav de 7 ani. A fost o perioadă lungă în care Edi nu a zâmbit deloc. Abuzat și abandonat de părinți, băiatul a fost salvat de bunicii lui.

Edi locuiește cu bunicii într-o casă modestă din județul Bacău. Când intri, te întâmpină poza înrămată a lui Edi. Privește timid prin ochelarii cu lentilă groasă și zâmbește discret. În poză nu se vede că un ochi îi lăcrimează continuu, iar strabismul este atenuat de poziția în care își ține capul.

Edi s-a născut sănătos, dar abuzurile din familie i-au șubrezit vederea.

La fel ca alți copii de vârsta lui, merge în fiecare zi la școală. În plus, Edi trebuie să meargă în fiecare săptămână la spital. Călătorește împreună cu bunica, Elena, peste 140 de kilometri până la Iași, unde face tratament pentru ochi. Medicul îl pune să se uite într-un aparat pentru corectarea vederii câte o jumătate de oră, în mai multe ture. Printr-un vizor, Edi trebuie să urmărească cu privirea diverse forme și desene, ca să își forțeze musculatura ochiului să lucreze.

Acum doi ani, părinții au plecat la muncă în Italia și l-au cu ei. Acolo au început abuzurile tatălui.

Bunicii au reușit să vorbească cu Edi la telefon abia după trei luni de la plecarea din România. Atunci, Edi i-a spus bunicului Miron că îl doare capul.

– De ce te doare?

– Fiindcă mă lovește, a răspuns băiețelul.

Atât a apucat să spună și telefonul i-a fost smuls din mână. Bunicul și-a dat seama că Edi trăiește în calvar, așa că a plecat către Italia. Era pentru prima dată când ieșea din România. A muncit la Caraș Severin în tinerețe, în domeniul siderurgiei, apoi ca zilier în satul unde locuiește și azi. La bătrânețe, el și soția primesc pensii sub 300 de lei pe lună.

Dragostea pentru Edi i-a dat forță să călătorească 2000 de kilometri pentru a-l salva. A reușit.

Când i-a văzut cum intră în curtea de acasă, bunica a simțit că i se rupe sufletul. „Și acum am imaginea cum a fost adus pe brațe la poartă, nu putea să stea în picioare”, își amintește bunica Elena. Edi avea amețeli de la traumatismul cranian, avea fisură coronară, tulburări de echilibru și era îngrozit.

A intervenit pentru ajutorul lui Edi echipa de lucrători comunitari formată din asistent social, asistent medical comunitar și mediator sanitar, din cadrul proiectului UNICEF „Servicii comunitare pentru copii”. Teodor, Anca, Ramona și doamna Mimi, așa cum îi spun bunicii, fac parte din echipa care asigură accesul copiilor și familiilor vulnerabile din comunitate la un pachet minim de servicii sociale.

„Fără ei nu rezolvam”, spune bunicul Miron. Lucrătorii comunitari i-au ajutat pe bunici să găsească medici pentru Edi, le-au făcut programări, i-au dus cu mașina când a fost nevoie și chiar au devenit martori în procesul prin care bunicii au obținut dreptul de se ocupa de Edi.

La început, Edi nu a putut fi operat la ochi, fiindcă părinții nu au oferit procura necesară. Lucrătorii comunitari i-au ajutat pe bunici să deschidă un proces pentru dreptul de a fi reprezentanți legali ai băiatului, dar a durat aproape doi ani să câștige. În tot acest timp, băiatul nu putea face toate procedurile medicale de care avea nevoie și nu putea primi indemnizațiile la care avea dreptul. Lucrătorii comunitari l-au ajutat pe Edi să aibă acces la tratamentele de care avea atâta nevoie.

Dincolo de descâlcirea birocrațiilor, lucrătorii comunitari au devenit parte din familie. Anca, asistenta socială, spune că întreaga echipă se simte împlinită când vede că viața unui copil este mai bună, datorită munciilor. „Când îl văd pe Edi fericit și sănătos, când văd că merge la școală, că are strictul necesar și cât de mult îl iubesc bunicii, sunt împlinită la finalul zilei. Suntem împliniți, fiindcă suntem ca o familie echipa (de lucrători comunitari) de la primărie”, spune Anca.

În ultimii doi ani, sănătatea lui Edi s-a îmbunătățit, dar va avea nevoie de îngrijiri medicale mult timp de acum înainte. Încă plânge cu un ochi, plânge continuu după abuzurile pe care le-a suferit. Urmează să fie operat pentru închiderea canalului lacrimal, acum că bunicii au câștigat procesul prin care pot semna pentru tratamentele lui Edi.

E mai aproape ziua în care lacrimile lui Edi se vor opri.

Și tu poți să îi ajuți pe Edi și alți copii ca el să aibă acces la tratamentele de care au nevoie și crească sănătoși. Cu o donație lunară, și tu poți să redai zâmbetul copiilor. Îți mulțumim!

Implică-te pentru copiii vulnerabili // Donează acum!

 

×
Etichete: UNICEF
x close