Fotografii de familie sau recuperate de la alți colecționari, obiecte de pe navele care acostau în Portul Sulina, obiecte ale meșteșugarilor din cele 26 de etnii care conviețuiesc aici de sute de ani, toate sunt expuse pentru publicul larg într-un muzeu modular creat de un singur om. Gheorghe Comârzan a vrut să aducă în fața publicului larg istoria și legendele orașului în care s-a născut, așa cum nu se regăsesc niciunde.
Spațiul dedicat colecției Sulina Veche este creat tot de el, la stradă, lângă propria sa locuință. Este semideschis, din panouri de lemn, astfel încât să amintească de corăbiile de lemn de pe vremuri. Vizitatorii îl pot găsi între Străzile III și IV, pe Strada C.A.Rosetti, foarte aproape de farul vechi și de impozanta clădire a Comisiunii Europene a Dunării de Jos. Piesa principală de pe „vas” este timona unei corăbii vechi. Are tot ce-i trebuie unui vapor în toată regula: cârmă, clopote, frânghii și chiar colac de salvare.
Fiecare obiect spune o frântură din povestea vechiului oraș port, care a fost și ascunzătoare pentru pirații mlaștinilor, dar și raiul negustorilor din cele patru zări. Urmele piraților se mai observă și azi, în cimitirul orașului, unde este înmormântat cel puțin unui dintre ei. Pentru el și ceilalți despre care nu se mai știe de unde au venit pe aceste meleaguri, la Sulina se organizează în fiecare an, la începutul verii, un eveniment din ce în ce mai gustat de public, cu muzică și voie bună, dar care include și Parastasul piraților – o slujbă de pomenire, cu toate rânduielile bisericești creștine ortodoxe, așa cum se fac la români, pentru cei care au fost înmormântați aici fără slujbă.
Turiștii care vizitează Sulina trec și pe la muzeul lui Gheorghe Comârzan, nu doar o dată, ci de mai multe ori, pentru a-i mai auzi poveștile pe care le spune cu foarte multă pasiune, pentru orice vizitator care-i calcă pragul. „Vedeți unelte tradiționale folosite în Deltă, naboica, folosită pentru aranjatul stufului pe casă. Cu această unealtă se împingea stuful de jos în sus în răspăr astfel încât cotoarele de la stuf să rămână uniforme. Asigura aspectul plăcut al acoperișurilor și o durată de viață lungă, până la 30-40 de ani. Am și o daltă veche, de la străbunicu soției, ulcioare, putinica de făcut untul. Acestea sunt opinci cu ciuci, care se foloseau în loc de cizme”, își prezintă Gheorghe Comârzan frumoasa colecție.
Custodele expodiției merge lângă timona amplasată strategic, în poziția pe care ar avea-o pe un vas adevărat. O prinde ca și cum ar naviga, apoi le arată oaspeților cum se cârmea pe corabie și cum se dădeau semnalele sonore, dispozitivele fiind asamblate toate la locurile lor, pe lângă timonă. „Aici în 1976 s-au turnat secvențe din serialul „Toate pânzele sus”. Am găsit și un doc mai dur, impermeabil cu care erau îmbrăcați și colacii de salvare cândva. Pistoalele sunt doar replici ale celor folosite de pirați, pe vremea când veneau aici. Și un felinar britanic, pe care l-am recuperat de pe un vas vechi”, mai povestește creatorul micului muzeu, plin de entuziasm.
Printre cele mai frumoase obiecte este o busolă veche, de origine britanică, iar colacția de fotografii este impresionantă, arătând diferitele activități ale locuitorilor din orașul port și etapele prin care au trecut membrii familiei lui Gheorghe Comârzan. Fiecare mic obiect spune câte o poveste sau o legendă a acestor locuri, iar așezarea lor în spațiu are mare importanță atât pentru rolul obiectului pe vechile vapoare, cât și pentru firul narativ al poveștii spuse de custode. După o vizită la expoziția Sulina Veche, oricine pleacă în primul rând cu toate informațiile de care are nevoie despre vechiul Porto Franco.
