Unele dintre cele mai frumoase circuite de primăvară se pot face între Turda, Deva și Hunedoara, legând Salina Turda de Cetatea Deva și Castelul Corvinilor, dar și de Peștera Urșilor, Peștera Meziad și Peștera cu Cristale din Mina Farcu. O altă rută pentru excursii opționale este la Roșia Montană și Valea Arieșului, iar alta este Băile Felix – Oradea – Turda, cu vizitarea Salinei Turda.
Salina e atât bază de tratament, cât și muzeu și zonă de distracție. Este una dintre atracțiile turistice de top ale României, atât pentru modul în care a fost amenajată – asemenea unei baze de nave cosmice – dar și pentru tratamentele balneare care se pot face aici. Este o salină umedă, spre deosebire de „sora” ei puţin mai mică, de la Praid, care face parte din categoria salinelor uscate. Tratamentul este la fel de eficient şi în cele umede, şi în cele uscate, în special pentru tratarea bolilor de plămâni.
Se mai tratează rinita alergică, rinosinuzita cronică, hipertrofie amigdaliană, vegetaţii adenoide (polipi), infecții respiratorii repetate (angine, faringite, traheo-bronsite, pneumonii, rinoadenoidite repetate în antecedente); astm bronşic și multe alte afecțiuni. Recent a fost dat în folosință și un modern centru SPA, pentru cei care caută relaxarea, nu neapărat tratarea unor afecțiuni.
De la Turda se ajunge ușor la Deva, unde cetatea poate fi vizitată, după cea de-a treia renovare. Dincolo de scandalurile interminabile legate de lucrările succesive, materialele improprii, folosite la recondiționarea monumentului, sau liftul care nu funcționează aproape deloc, Cetatea Devei merită să fie vizitată, mai ales pentru ceea ce reprezintă ea din punct de vedere istoric, în inima României.
Există și foarte multe mituri şi legende legate de Cetatea Deva. Multe povești cu zâne, balauri și alte personaje fantastice, dar și despre niște tuneluri subterane care ar duce spre Castelul Corvinilor, din Hunedoara. Una dintre legende spune că un pietrar pe nume Kelemen a-ncearcat să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri, însă absolut tot ce construia ziua se dărâma noaptea – legenda având aceeași temă ca binecunoscuta legendă a Meșterului Manole. Și restul legendei este aproape la fel: jertfa primei soţii care le aduce mâncarea în ziua următoare, dar nu prin zidire, ci prin alt ritual, urmând ca cenuşa ei sa fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, numită tot Ana, a fost sacrificată, și doar astfel au putut construi cetatea.
Cetatea Devei a fost cea mai puternică fortificație a Transilvaniei. Așezată la marginea orașului Deva, cetatea cu formă conică este, astăzi, la fel de celebră precum Castel al Corvinilor, situat la doar 20 de kilometri depărtare, la Hunedoara. Prima atestare documentară a cetății apare în scrisoarea lui Ştefan al V-lea, „regele cel tânăr” (1270–1272), prin care acesta îl răsplătea pe unul dintre credincioşii săi pentru actele de vitejie.
A doua etapă a construcției este datată în epoca huniazilor, la mijlocul secolului al XV-lea, când s-a adăugat corpul de clădiri din preajma turnului de vest, s-au amplasat la exterior trei contraforturi și s-a construit corpul de clădiri de pe aripa de nord. Apoi, regele Vladislav I (1440–1444) i-a dăruit cetatea lui Iancu de Hunedoara, astfel rămânând în posesia Corvineştilor până la începutul secolului al XVI-lea. Din anul 1453, Iancu de Hunedoara a transformat- o în castel nobiliar, Deva ajungând astfel printre cele mai puternice cetăți ale Transilvaniei.
De la Deva se ajunge foarte ușor la Castelului Corvinilor, din Hunedoara, cea mai mare fortăreață din țară, dar și la Densuș, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana și la Sarmizegetusa Regia. În aceeași zonă se poate vizita și Cetatea Colț, care a fost sursă de inspirație a romanului „Castelul din Carpați”, scris de Jules Vernes.
