Cel mai romantic traseu din regiunea italiană Cinque Terre a fost închis timp de 12 ani, dar, datorită noilor măsuri de siguranță implementate, va fi redeschis pentru vizitatori la sfârșitul acestei luni, potrivit BBC.
› Vezi galeria foto ‹
Cel mai romantic traseu de drumeție din Cinque Terre - numit pe bună dreptate Via dell'Amore (Calea iubirii) - se redeschide în Italia pe 27 iulie, la 12 ani după alunecarea de teren din septembrie 2012, care a rănit patru turiști australieni și a scos în evidență nevoia stringentă de renovări și măsuri de siguranță sporite în zonă.
Traseul de 800 de metri, sculptat pe stânci abrupte cu vederi uluitoare ale Mării Ligurice, are o istorie de 104 ani și un viitor care depinde în mod crucial de conservarea peisajelor de coastă din Italia.
Citește și
Înainte de a fi închis în 2012, acest traseu uimitor era unul dintre cele mai populare trasee din rețeaua de 130 km de trasee care traversează „cele cinci ținuturi” care dau numele Cinque Terre și leagă borghi (sate) medievale multicolore din Riomaggiore și Manarola.
În mod ironic, nimeni nu a plănuit vreodată să construiască Via dell'Amore (Calea iubirii). Astăzi, Riomaggiore și Manarola - sate „verticale” cocoțate pe stânci maiestuoase, cu case suprapuse ca niște înghețate pastelate - atrag milioane de turiști internaționali.
Dar, la origine, acestea erau așezări simple de agricultori care navigau pe mare (nu pescari, așa cum se crede adesea în mod eronat), legate doar printr-un traseu străvechi peste un vârf abrupt, atât de greu de traversat încât comunicarea era rară, iar cele două sate minuscule vorbeau dialecte diferite.
Dar, în timpul construcției căii ferate între orașele Genova și La Spezia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, porțiuni dintr-o potecă de piatră au fost săpate în stâncă pentru muncitorii și măgarii care transportau materiale și explozibili pentru săparea tunelurilor de tren.
Citește și
Localnicii au văzut o oportunitate de a conecta cele două căi fragmentate. Fabrizia Pecunia, actualul primar din Riomaggiore, explică: „Au văzut această bucată de drum pe partea Riomaggiore și această altă porțiune pe partea Manarola și s-au întrebat: „De ce să nu creăm o legătură?”
Construcția noului traseu pietonal a început în 1920 și s-a încheiat aproximativ 11 ani mai târziu. „Bunicul meu Brizio Bonanini a fost unul dintre oamenii care l-au construit”, spune Pecunia. „Și sunt atât de mândru de el”.
Cu priveliști languroase ale mării la apus și un peisaj stâncos spectaculos deasupra valurilor care se sparg la aproximativ 30 m mai jos, acest traseu plat și ușor de străbătut a devenit în curând o soluție ideală și practică pentru o seară de întâlnire, nu departe de centrele medievale ale satelor. Apoi, un scriitor anonim, cu un talent deosebit pentru branding, a scris Via dell'Amore pe peretele stâncos, dând astfel potecii numele său romantic.
Cincizeci de ani mai târziu, în anii 1970, autoritățile locale s-au prins și au instalat bănci dedicate figurilor mitologice ale pasiunii, de la Cupidon la Eros.
De ce a fost nevoie de 12 ani pentru a se redeschide „Calea iubirii”
Singurul inconvenient: Calea Iubirii a fost construită pe un versant de munte abrupt și dărâmat, într-o regiune al cărei teren generează frecvente alunecări de teren. „Este o zonă evident periculoasă - o zonă foarte frumoasă pentru că se află pe mare - dar evident periculoasă”, explică Francesco Faccini, geolog la Universitatea din Genova. „Nu este o coincidență faptul că vechea cale originală a fost construită trecând peste munte. Inevitabil, tăierea bazei unui versant duce la prăbușiri.”
Dar de ce a fost nevoie de 12 ani pentru a redeschide o potecă de 800 m? Ministrul Turismului, Daniela Santanchè, care va inaugura traseul la sfârșitul acestei luni, a răspuns la această întrebare: „Ați văzut Liguria? Este o regiune subțire care se înalță abrupt de la mare. A trebuit să exploatăm întregul munte și să ne asigurăm că totul este complet sigur.”
„A costat în total 22 de milioane de euro”, adaugă primarul Pecunia, descriind modul în care diferitele entități locale și naționale implicate au trebuit să strângă fonduri, să convină asupra unui plan, să treacă prin toată birocrația și, în cele din urmă, să construiască un sistem de hamuri, plase și ancore pentru a preveni căderile de pietre și pentru a proteja traseul, fără a-i ruina frumusețea naturală.
„Și acum, dacă mergeți, vă veți îndrăgosti de el”, meditează Santanchè. „Nu este întâmplător că se numește Calea Iubirii”.
