Tânărul fizician a ajuns să lucreze pentru cele mai prestigioase centre de cercetare din lume, purtând cu mândrie numele de “român”.
În societatea noastră non-valorile sunt ridicate la rang de cinste, însă Adrian, de numai 28 de ani, a reuşit să fie un exemplu pentru tinerii care încă mai cred că poţi reuşi în viaţă numai prin muncă şi studiu.
Adrian Buzatu a răspuns la mai multe întrebări în exclusivitate pentru site-ul nostru, www.antena3.ro povestindu-şi experienţa sa uimitoare.
Spune câteva cuvinte despre tine.
Adrian Buzatu, absolvent al Colegiului Naţional "Fraţii Buzeşti" din Craiova în 2001, acum zece ani, olimpic naţional la fizică şi franceză în liceu. Sunt cercetător în subdomeniul fizicii care studiază ingredientele de bază ale Universului (24 de particule elementare) şi reţeta după care aceste ingrediente sunt combinate pentru a crea diversitatea de materie din jurul nostru (4 forţe elementare). Cu alte cuvinte, lucrez în fizica particulelor elementare, denumită şi fizica subatomică sau fizica energiilor înalte. Sunt un pasionat comunicator de ştiinţă pentru publicul larg, în special în domeniul meu.
Unde lucrezi in prezent?
Am susţinut cu succes teza de doctorat la universitatea McGill din Montreal, Canada, pe 3 august 2011, pe tema căutării experimentale a bosonului Higgs la experimentul Collider Detector at Fermilab de la accelerator Tevatron de la laboratorul Fermilab din Statele Unite.
Este singura particulă elementară prezisă de teoria particulelor elementare care nu a fost încă nici confirmată, nici infirmată de experimente, deşi este căutată de jumătate de secol! Dacă ar exista, particula Higgs ar explica de ce particulele elementare au masă. Dacă nu ar avea, atomii nu ar exista şi deci nici noi nu am fi aici.
În prezent am o bursă de cercetare de câteva luni la laboratorul Fermilab, timp în care continui cercetarea începută la doctorat şi candidez pentru slujbe de cercetare postdoctorală la acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) de la laboratorul european CERN de la Geneva, din Elveţia. După un sfert de secol de excelentă activitate, acceleratorul Tevatron se va închide pe 30 septembrie 2011, predând ştafeta acceleratorului european LHC pentru următoarele două decenii.
Cum ti-ai dat seama ca doresti sa urmezi aceasta “meserie”?
De mic mi-a plăcut fizica şi încă din liceu ştiam că voi continua să fac cercetare şi învăţământ universtar pe fizică. Despre particula Higgs şi acceleratorul LHC de la Geneva, de la care se aşteaptă o revoluţie in fizică, am aflat dintr-o revistă în germană pe care am citit-o în clasa a XII-a, împrumutată de la lectoratul german Goethe de la Universitatea din Craiova.
În liceu învăţasem germană singur special pentru a avea acces la materiale de ştiinţă şi iată că de acolo am prins gustul pentru căutarea bosonului Higgs şi am avut grijă ca să mă specializez în fizica particulelor şi să ajung în echipa care caută experimental această particulă.
Descrie o zi din viata ta la locul de muncă
Ca mai în toate meseriile înalt calificate de astăzi, munca se derulează pe calculator, cu pauze pentru întruniri cu alţi cercetători pe viu sau prin videoconferinţe. Atât datele experimentale colectate la acceleratorul Tevatron din SUA, cât şi simulările pe calculator realizate pentru acelaşi experiment sunt accesibile pe internet cercetătorilor din lumea întreagă.
Eu locuiam în Montreal şi lucram pe internet. Deseori însă călătoream două ore cu avionul şi apoi una cu maşina la laboratorul Fermilab, cu toate cheltuielile plătite din grantul de cercetare, pentru a interacţiona şi pe viu cu cercetătorii de la Tevatron.
Practic, toata ziua noi fizicienii programăm pe calculator. Când am început masteratul nu ştiam deloc programare, dar a trebuit să învăţ, cu timpul am prins gustul pentru programare şi acum este munca noastră cea de toate zilele. Supercomputere CERN apoi sute de milioane de “fotografii” pentru a găsi pe cele mai interesante, care ar putea revela lucruri noi în fizica subatomică.
Care este cea mai mare implinire din viata ta?
Aceea de a fi creat în 2008 StiintaAzi.ro, care a fost timp timp de trei ani de zile cel mai mare site românesc de promovarea ştiinţei. La începutul acestui ani l-am oferit gratuit proiectului de voluntariat Scientia.ro, cu care a fuzionat prin absorbţie.
În străinătate fiind, am investit aproape tot timpul meu liber în acest proiect StiintaAzi.ro, unde eu, dar şi o echipă de voluntari pe care i-am format, am oferit ştiri şi articole de ştiinţă scrise de noi sau traduse doar de unde aveam permisiunea, am organizat concursuri de eseuri de ştiinţă cu premii, am realizat vizite de ştiinţă în şcoli din România şi am format tineri în tainele jurnalismului amator de ştiinţă.
Dar mai ales am oferit ştiri de ştiinţă de calitate, neplagiate, gratuit, către mass-media românească, care acum aproape 3 ani de zile aproape că nu avea deloc ştiri de ştiinţă.
Din păcate, a fost doar o picătură de bine într-un ocean de lucruri mai puţin bune care se întâmplă în România. Aşa că în februarie 2011 am oferit articolele şi forumul către proiectul Scientia.ro, iar eu m-am concentrat pe ultimul an de doctorat şi pe popularizarea doar a domeniului meu de cercetare, anume fizica particulelor elementare.
De cât timp ai plecat din România şi în ce masură te-au ajutat studiile de aici?
Am plecat din România de 10 ani de zile, adică imediat după liceu.
Un salt deosebit s-a realizat la liceu, la cea mai bună clasă de la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti” din Craiova, unde în special domnul diriginte de fizică Ştefan Brînzan mi-a salvat viaţa şi la propriu şi la figurat. La figurat e simplu de intuit, prin pregătirea deosebită pe care ne-a oferit-o la fizică, unde întelegeam toţi lucrurile fără efort, căci aşa de clar şi limpede le explica, ca pe o poveste. Dar şi la propriu mi-a salvat viaţa, căci eram o fire bolnăvicioasă, cu o anumită problemă la inimă, pentru care doctorii îmi interziseseră toată viaţa să fac sport şi pentru care ar fi trebuit să mă operez pe cord deschis imediat după liceu.
Dumnealui ne-a spus tuturor elevilor, ba încă în mod repetat, să facem sport, să alergăm, căci avea experienţa de la generaţiile precedente cum ajunseseră foarte obosiţiti pe la 30, 40, 50 de ani. Deşi era doar de fizică, ne-a făcut o lecţie şi de educaţie fizică, chiar de dirigenţie, la un stadion, unde ne-a arătat un bătrân de 60 de ani cum alerga 5 km în fiecare dimineaţă. În ciuda sfaturilor medicilor ca eu să nu alerg, am început să alerg totuşi gradual şi deşi inima mă durea la început, m-am obişnuit şi am alergat cei 5 km zilic doi ani deosebiţi de liceu. Drept urmare, inima mi s-a vindecat complet şi nu a mai fost nevoie de operaţie deloc!
Aşadar, studiile din Romania m-au ajutat foarte mult să mă formez ca om pe toate planurile, dar mai ales mi-au redat sănătatea şi o pregătire fizică deosebită. Dacă le ai pe acestea, restul vin de la sine.
Crezi că sistemul educaţional din România (aşa cum l-ai întâlnit) este suficient de bine pus la punct pentru a le asigura o carieră de succes tinerilor din ţară?
Nu cunosc situaţia universităţilor din ţară prin contact direct. Am încercat în schimb să fiu la curent cu toate noutăţile din ţară, pe internet, şi din discuţii cu oamenii din ţară. Parerea generală este că dacă la liceu situaţia este cât de cât bună (cel puţin la liceele de elită din ţară), la la universităţi situaţia nu e prea bună în general, pentru că nu se face cu adevărat cercetare care să fie competitivă cu cercetarea în străinătate.
Abia acum se încearcă o reformă la nivel universitar şi de cercetare, reformă în care am încredere şi speranţă. Dar cred că va mai lua timp până să se cristalizeze sistemul în România, astfel că încă încurajez pe orice licean din ţara aceasta să plece la studii în străinătate. Nu sunt de acord cu ideea că dacă vrei să înveţi, înveţi oriunde, căci ai manuale peste tot. De fapt nu din manuale înveţi, ci de la sistemul în care eşti. Ori în afară este un sistem corect, pe când în ţară am înţeles că este unul bazat pe copiat, plagiat sau şpagă. De aici vine toată diferenţa. "În plus, în afară faci cercetare de ultimă oră, pe când în ţară în general nu. Asta spune tot.
Ce sfat ai pentru tinerii din ziua de astăzi?
Pentru tinerii din ziua de azi am un singur sfat: faceţi sport zilnic! Nu e nevoie să fii un geniu ca să reuşeşti, ci e suficient să ai putere de muncă, care putere de muncă vine doar dacă stai excelent la pregătirea fizică şi sănătate!
Ce ai schimba la aceasta tara? (oamenii, mentalitatea, sistemul corupt?)
Aş şchimba ca toate examenele pentru persoane şi licitaţiile pentru proiecte publice să fie corecte. Deja aceasta ar fi un progres enorm şi s-ar simţi şi în nivelul de trai al oamenilor. Noi românii ne furăm căciula unul altuia şi apoi ne mirăm de ce suntem săraci.
Te-ai mai intoarce in Romania? Daca da, de ce? Daca nu, de ce? (sau in ce conditii)
M-aş mai întoarce în România doar într-un sistem care funcţionează. În domeniul cercetării, aceasta înseamna ca evaluarea proiectelor de cercetare să fie realizate de străini experţi în domeniul lor, iar nu de români, aşa cum fac şi alte ţări. În domeniul universitar, aceasta înseamnă ca birocraţia să fie minimală pentru a fi angajat în ţară şi în mod absolut automat să ni se recunoască diplomele din afară.
În ţară aş veni atunci când diplomele mele din străinătate ar fi recunoscute automat sau cu o procedură minimală şi atunci România va fi angrenată ireversibil la laboratorul european CERN, căci în prezent este singura ţară din UE de Est care nu este membră la CERN, unde până şi Bulgaria ne-a luat-o înainte cu 16 ani de zile! Există însă o veste bună, România este de un an de zile în mod oficial candidată la a deveni membră CERN, iar după 4 ani va fi membră cu drepturi depline, dacă se continuă procesul început în ultimii ani.
Ce iti lipseste cel mai mult din Romania ?
Familia, mâncarea, oamenii şi locurile ...
