Anul 2024 aduce României primul argint olimpic la haltere feminin. Mihaela Cambei, care a reușit să ridice de două ori greutatea proprie, are 21 de ani și a plecat de acasă de mică pentru a-și urma visul. A crescut aproape singură, iar lucrurile ei încap în câteva valize, însă sportul este cel care îi aduce împlinire. Mihaela a povestit, într-un interviu exclusiv pentru Antena 3 CNN, cum s-a simțit la olimpiadă, de ce a ales culoarea roz ca simbol al său și ce consideră că a ajutat-o cel mai mult în competiții.
Nu știa că va practica haltere
Atunci când a fost selectată pentru prima dată, Mihaela nici măcar nu știa că va practica haltere. Credea că va face gimnastică.
„Nu este un sport obișnuit pentru o fată. Au venit la școala unde învățam, la Doftana, și au selectat mai mulți copii. Ne-au pus să facem niște sărituri, să ne întindem brațele. Le-a plăcut, probabil, ce făceam. Știu doar că am fost unul dintre copiii selectați. Eram în jur de 30 de copii, cred. Nu știam exact ce se întâmplă. Dar după ce am început să facem asta zilnic, am realizat că practicăm haltere. A fost frumos, deși greu la început. Mai cădeam în fund, nu știam să fac exercițiile cu bara goală, dar m-am obișnuit,” spune Mihaela Cambei.
De atunci, viața ei a devenit extrem de strictă: antrenamente, atenție la alimentație, odihnă supravegheată și presiunea concursurilor constante. În adolescență, își dorea să iasă în oraș ca orice alt tânăr, dar după ce a început să obțină rezultate la sport, a înțeles care sunt prioritățile sale. Merge acasă doar o dată pe an, uneori nici atât. Nu a avut timp de joacă, dar consideră că această disciplină a dus la rezultate.
„Îmi lipsesc ai mei. Am momente în care vreau să stau acasă cu familia, să petrec timp cu ei, să mă relaxez. Dar nu am acea dependență care să mă facă să simt că nu mă pot descurca singură, ceea ce cred că este un lucru bun. Îmi dă posibilitatea să-mi construiesc propria viață. Sigur, dorul există, dar un simplu telefon sau o convorbire video este suficient pentru mine. Sunt destul de rezistentă la acest aspect, m-am obișnuit fiind plecată de la 9 ani,” explică Mihaela.
Are planuri ambițioase
„Mi-am propus să fiu campioană europeană, să mențin acest titlu, apoi să obțin medalii la mondiale și la Campionatul European de Seniori. Când am concurat prima dată în Rusia, am luat locul trei. De atunci, încerc să mă autodepășesc la fiecare competiție și să ridic mai mult în fiecare zi.”
Olimpiada a fost un test dificil, atât fizic, cât și psihic.
„Antrenamentele pentru Paris au fost cele mai intense și dificile. Am avut emoții. Nici măcar n-am vrut să știu cât am ridicat până când s-au anunțat rezultatele. Pe podium, la prima încercare, mi-a fost teamă, dar când am reușit, mi-am recăpătat încrederea.”
De ce a ales culoarea roz la Paris
Mihaela, tânăra de doar 21 de ani, își pregătește cu grijă aparițiile. Înainte de competiție, s-a machiat timp de o oră, un ritual care o relaxează.
„Am ales să mă fac roz la ochi. Mi-am personalizat echipamentul cu scris roz, aveam ghete roz, centura era cu roz și machiajul la fel. Rozul simbolizează puterea, iar totul s-a legat perfect.”
Pentru Mihaela, îngrijirea personală este importantă, chiar și în zilele de antrenament.
„Când vin la antrenamentele de tehnică, îmi place să mă simt fresh și curată. Mă ajută să fiu disciplinată și concentrată.”
Adoră cartofii prăjiți cu aripioare și slănină ”de la mama de acasă”
Îi plac muzica, documentarele despre sportivi și stilul sportiv în vestimentație. Schimbă des lucrurile prin cameră, poate din cauza frecventelor mutări pentru antrenamente.
„Am cam cinci-șase geamantane acum, dar după Jocuri am plecat acasă cu 11. Este obositor să faci și să desfaci bagaje constant.”
Deși ajunge rar acasă, abia așteaptă să mănânce cartofi prăjiți cu aripioare și slănină, pregătite de mama ei. Pentru sărbători, Mihaela își dorește doar sănătate pentru ea, familia ei și cei apropiați.
