Născut la Bucureşti, pe 19 iulie 1946, Năstase s-a făcut remarcat din a doua jumătate a anilor '60, iniţial alături de Ion Ţiriac, cu care a făcut pereche într-o finală de dublu pierdută la Open-ul Franţei, apoi a avut o excelentă carieră.
Rezultatele senzaţionale de la începutul anilor '70 l-au ajutat să devină primul lider mondial din istorie şi să câştige o popularitate uriaşă în întreaga lume, nu doar datorită jocului său spectaculos, ci şi a stilului nonconformist pe care îl afişa cu fiecare ocazie.
Cele mai mari succese ale carierei au fost titlurile de Grand Slam de la Open-ul Franţei (1973) şi de la cel al Statelor Unite (1972), precum şi cele cinci finale consecutive jucate la Turneul Campionilor între 1971 şi 1975, patru dintre acestea fiind câştigate.
Marile sale regrete sunt reprezentate de cele două finale pierdute la Wimbledon în 1972 şi 1976, şi, mai ales, înfrângerile suferite în faţa Statelor Unite în ultimul act al Cupei Davis, în 1969, 1971 şi 1972.
Palmaresul său mai cuprinde trei victorii la dublu în turneele de Grand Slam (Open-ul Franţei 1970, alături de Ilie Ţiriac; Wimbledon 1973 şi US Open 1975, ambele alături de Jimmy Connors) şi alte două succese la dublu-mixt la Wimbledon, de fiecare dată făcând pereche cu Rosemary Casals.
De-a lungul carierei, Ilie Năstase a cucerit 57 de titluri ATP, iar bilanţul general al meciurilor disputate este de 755 de victorii şi 289 de înfrângeri.
