Robert Glință, port-drapel al României la Jocurile Olimpice, a povestit duminică, în exclusivitate pentru Antena 3, totul despre secretele drumului către performanță, dar și despre ce-l motivează, de exemplu, în momentele dificile din cariera sa de sportiv.
Nu el a ales înotul, ci înnotul l-a ales pe el - așa sună povestea marelui campion. Robert Glință a intrat într-un bazin olimpic când avea doar 9 ani, iar de atunci apa a devenit pentru el acasă.
Glință: ”Datorită plăcerii și ambiției, am progresat: de la ultimul din grupă, am ajuns la primul din grupă”
”Pentru prima dată, am intrat pe ușile bazinului de înot, strict ca să învăț să înot.
Mergeam des cu părinții la mare și, ca să știu pur și simplu să stau la suprafață și să nu mă înec, ai mei au luat decizia de a veni strict cu intenția de a învăța să înot”, a povestit Robert Glință, duminică, la Antena 3.
Inițierea a durat doar câteva luni. Imediat, a fost recomandat pentru grupa de performanță.
”Datorită plăcerii și ambiției pe care am avut-o, am progresat destul de repejor. De la ultimul din grupă, am ajuns la primul din grupă. Totul era mai mult o joacă, o interacțiune între mine și antrenori și colegi.
Robert Glință, prima medalie la 12 ani
Prima medalie pe care am cucerit-o pe plan național, desigur, la categoria mea de vârstă a fost la vârsta de 12 ani și jumătate, adică după aproximativ 3 ani și jumătate”, își amintește Glință.
Prin muncă, determinare și cu ajutorul unui program strict a reușit să depășească record după record.
”Un rezultat se construiește în foarte mulți ani de muncă și toate rezultatele, medaliile sau recordurile doborâte sunt doar o consecință inevitabilă a muncii”, mai spune el.
La 25 de ani, Robert Glință nu este doar un sportiv excepțional, ci și om echilibrat, modest, care impresionează prin maturitatea gândirii.
”Când vorbim despre performanță, vorbim despre o echipă în sine. Chiar dacă vedem un singur sportiv într-un sport individual care obține o anumită performanță, în spatele acelui rezultat stau mii, poate zeci mii de ore de muncă, nu numai din partea sportivului, dar și din partea stafului tehnic în frunte cu antrenorul”, recunoaște campionul.
Înainte să facă înot, Robert Glință a făcut karate. Era un copil cu multă energie, astfel că tatăl său l-a sprijinit să și-o canalizeze către un sport. Acum face parte din stafful său tehnic
Tatăl lui Robert Glință, în stafful campionului: ”Dacă nu era familia mea, nu practicam acest sport”
”Pe lângă antrenorul principal, am în stafful meu și preparator fizic. Se întâmplă să fie chiar tatăl meu. M-a susținut dintotdeauna și și-a asumat acest rol și responsabilitate de a mă pregăti.
Dacă nu era familia mea, probabil, de fapt, cu siguranță nu aș fi ajuns nici măcar să practic acest sport”, spune Glință.
Robert Glință este un munte de modestie, în ciuda faptului că a avut onoarea de a fi desemnat port-drapel al delegației României la Jocurile Olimpice.
”Eu sunt foarte bucuros și mândru că încă reușesc să mă aflu printre acești giganți ai natației mondiale.
Ce mă motivează cel mai tare este ceva ce trece dincolo de propria mea persoană, ce fac mai mult pentru impactul pe care performanța mea sau cuvintele pe care le spun în astfel de momente l-ar putea avea asupra societății, micilor înotători”, completează el.
I se luminează ochii atunci când vorbește despre sportul pe care îl practică sau despre medaliile obținute.
Cele mai valoroase premii ale lui Robert Glință
”Performanța a venit de la sine și a crescut treptat, pas cu pas, fără să forțez ceva, încă de la vârsta de 19 ani când m-am calificat, fiind cel mai mic într-o finală olimpică în proba de 100 de metri spate.
Pe toate le prețuiesc, cel puțin la nivel internațional, poate cea mai valoroasă până în momentul de față este medalia de aur, titlu de campion european, proba de 100 de metri spate și medalia de bronz la Campionat Mondial”, enumeră el.
La Campionatul European de la Budapesta, sportivul român a depășit de 3 ori recordul național la 100 de metri spate. Sacrificiile însă dispar la final de zi, spune campionul, mai ales atunci când îți dorești cu adevărat rezultate pentru țara ta.
Robert Glință: ”Nu am făcut sacrificii, am făcut ce am vrut”
”Sunt 2 antrenamente în fiecare zi, dar în paralel cu efortul fizic merge odihna, o alimentație foarte bună, vitaminizare foarte bună pentru a grăbi refacerea, pregătire psihologică, pregătire pe simulator, astfel încât chiar nu ne mai rămâne foarte mult timp pentru mare lucru.
Interesul meu nu era deloc să pierd nopțile în weekend sau să merg prea des la fast-food sau să îmi doresc să merg la mare sau la munte prea des.
Glință: ”Setea de a-mi exploata la maxim potențialul e mai presus decât o vacanță lungă”
Nu le consider neapărat ca sacrificii, ci pur și simplu am făcut exact ceea ce am vrut.
Această dorință și sete de a reuși să îmi exploatez la maxim potențialul care există în mine este mai presus decât o vacanță mai lungă”, mai spune Robert Glință.
Pentru Robert, eșecul nu există, el reprezintă doar încă o treaptă de urcat pentru a deveni mai bun.
”M-am confruntat și eu, ca orice alt sportiv, cu numeroase momente dificile, momente în care chiar eram cât se poate de convins că mă voi lăsa de înot și tot părinții au fost cei care au fost alături de mine.
Robert Glință, ajutat de tată în momentele dificile
A fost un întreg proces de maturizare. Tata întotdeauna mi-a spus, mai ales în acele momente dificile, uite cât de departe ai ajuns.
Dacă te uiți în spatele tău, sunt mii, poate zeci mii de sportivi pe care i-ai întrecut. Dacă te uiți în fața ta, mai sunt doar o mână de oameni, pentru că ai ajuns deja în topul mondial”, mărturisește românul.
Îl așteaptă multe competiții importante, are multe de demonstrat, așa că se antrenează în fiecare zi cu gândul la medalia de aur.
”Peste o lună de zile vom participa la Campionatul European la Roma, după care Campionat Mondial în bazin scurt în Melbourne, tot anul acesta, cu o finalitate a ciclului olimpic, cu Jocurile Olimpice de la Paris.
Pregătirea practic este una continuă, chiar dacă mai sunt 2 ani de zile. Cel mai tare îmi doresc de la aceste campionate să reușesc să mențin titlul de campion european, deși cu noul campion mondial și recordmen mondial italian va fi cu siguranță foarte greu, dar asta este ambiția mea, nu vreau să mă las mai prejos”, a încheiat campionul european Robert Glință.
