Baumgartner va folosi o capsulă presurizată, atasată de un balon cu helium pentru a realiza "un zbor stratosferic" la peste 36.000 de metri înălţime. De acolo, el va sări, protejat doar de un costum spaţial şi o cască alimentată cu oxigen, în încercarea de a deveni primul om care depăşeşte viteza sunetului şi se deplasează cu viteză supersonică în cădere liberă.
Din cauza complexităţii condiţiilor implicate de săritură, nu s-a stabilit, încă, o dată exactă pentru săritură, căutându-se, în vară, un interval de trei zile cu cer senin, temperatura ideală şi fără vânt.
Baumgartner este recunoscut pentru cascadoriile sale, în 2003, el a folosit o aripă de carbon şi a zburat peste Canalul Mânecii, atingând peste 350 de kilometri la oră, astfel, acest nou plan al său nu este ceva neaşteptat.
Deşi pare o săritură imposibil de dificil de realizat, austriacul are doi aşi în mânecă: echipa de medici, experţi în aviaţie şi ingineri care au lucrat pentru NASA şi una dintre cele mai mari legende ale aviaţiei, Joe Kittinger.
Kittinger deţine o serie de recorduri în materie de aviaţie, printre ele se numără cea mai lungă, cea mai rapidă şi cea mai înaltă cădere liberă, de la aproximativ 32.000 de metri şi este principalul antrenor al lui Baumgartner. El a realizat săritura sa în 1957, ca parte a unui program de testare a echipamentelor de evacuare pentru astronauţi.
Dacă îi va reuşi, săritura austriacului Baumgartner va stabili mai multe recorduri: va fi primul om care sparge bariera sunetului, atingând Mach 1 în cădere; va fi cea mai înaltă săritură cu paraşuta din istorie; va fi cea mai lungă săritură, depăşind cele cinci minute şi 35 de secunde ale lui Kittinger; va fi cel mai înalt zbor al unui om într-un balon.
