Sistemul de inspiraţie sovietică în care autorităţile chineze îşi pregăteau viitoarele staruri a fost criticat de multe ori în trecut, pentru că educaţia şi confortul copilăriei erau lăsate în plan secund.
Lucrurile sunt pe cale să se schimbe, iar copiii talentaţi au început deja să aibă parte de un regim de antrenamente mai lejer.
În aceste condiţii, tinerii văzuţi ca mari speranţe pentru viitor, aşa cum este cazul lui Yu Zhengyang, trec mai uşor peste despărţirea de familii şi simt că îşi urmează cu adverărat propriile vise.
„Vreau să ajung la Jocurile Olimpice. Pot juca foarte bine tenis de masă şi acesta este visul meu. Pot câştiga medalia de aur”, a declarat Yu, un puşti de 10 ani care se antrenează deja de doi ani la Shichahai Sports School din Beijing, pentru AFP.
„Am încredere în forţele mele şi am venit aici pentru a exersa şi mai mult”, a adăugat cel care, de curând, a câştigat unul dintre cele mai importante turnee Under-12 din China.
În primul an la Shichahai, Yu a locuit singur într-un cămin al şcolii, dar apoi părinţii săi au venit de asemenea în Beijing, iar marea speranţă a tenisului de masă din China se simte mult mai bine.
„Îmi place şi mai mult acum că au venit părinţii mei. În weekend-uri, după ce-mi termin temele, am timp să mă relaxez şi să mă uit la televizor”, explică Yu.
China a început să-şi reconsidere atitudinea faţă de antrenamentele tinerilor sportivi după Jocurile Olimpice din 2008, la care asiaticii s-au clasat în fruntea clasamentului pe medalii.
Totuşi, o schimbare de acest fel nu se poate face de la o zi la alta, astfel că există în continuare cazuri care pun sub semnul întrebării modul de lucru al chinezilor.
De exemplu, la ediţia din acest an a Jocurilor Olimpice, oficialii chinezi i-au ascuns lui Wu Minxia, care a cucerit aurul la sărituri în apă, faptul că bunicii săi au murit şi că mama sa este bolnavă de cancer, pentru a nu-i deranja în acest fel pregătirile.
Li Na nu a confirmat după succesul istoric reuşit în 2011 la Roland Garros, unii specialişti fiind de părere că jucătoarea clasată pe locul 8 în lume nu se descurcă în condiţii de presiune, consecinţă a felului în care a fost antrenată în trecut.
De asemenea, părerea că sportivii chinezi se pregătesc în exces este susţinută şi de cazul atletului Liu Xiang, care a ratat ocazia de a se lupta pentru titlul olimpic la 110 metri garduri la ultimele două ediţii ale Jocurilor, după ce, în 2004, câştigase medalia de aur.
În ultima perioadă, antrenorii şi oficialii sportului din China au declarat în mai multe rânduri că se vor concentra pe încercarea de a dezvolta ambiţia şi talentul tinerilor, decât pe antrenamentele care să aducă succesul cu orice preţ.
„Cei de la şcoala noastră nu mai au de-a face cu antrenamentele dificile pe care ne concentram înainte. Acum suntem atenţi la calitatea pregătirii. În acest sens, am adus antrenori aflaţi la curent cu cele mai recente cercetări ştiinţifice, care lucrează la îmbunătăţirea calităţilor sportivilor”, a spus Shi Fenghua, director adjunct la Shichahai, care a dat Chinei zece campioni olimpici, dintre care trei doar la Londra.
Un element important în noul sistem îl reprezintă găsirea de soluţii pentru a oferi sportivilor mai mult timp de relaxare şi eliminarea presiunii de a câştiga orice competiţie.
În acest sens, vorbele lui Liu Peng, şeful delegaţiei Chinei la Jocurile Olimpice de la Londra, care i-a felicitat inclusiv pe sportivii din această ţară care au ratat prezenţa pe podium pentru faptul că au respectat valorile olimpice şi fair play-ul, sunt un bun început.
„Cred că totul se reduce la a fi raţional. Antrenamentele excesive nu sunt soluţia. Trebuie să folosim timpul în proporţii egale pentru studiu, relaxare şi antrenamente”, a concluzionat Jiao Gengbo, antrenor de gimnastică la Shichahai.
