Nu o cheamă Nadia, ci Sandra. Are șapte ani și jumătate și visează să ajungă campioană mondială și olimpică. E poate visul oricărei fetițe care a pășit pe un covor de gimnastică. Dar Sandra are și motive să viseze. E sâmbătă seara și o voce de mamă mândră se aude din telefon. "Numele meu este Marcela Sassu și sunt mama campioanei Spaniei la gimnastică", ne spune doamna. Fetița are gene predestinate: tatăl ei, Simion Schiau a fost antrenor de gimnastică la Sibiu.
La șapte ani și jumătate, Sandra Schiau-Sassu a câștigat Campionatele naționale ale Spaniei la gimnastică. A luat primul loc la bârnă, locul doi la paralele și medalia de aur la general. Pentru că nu are încă cetățenie spaniolă, a primit medalie doar pentru victoria la general, acolo unde sunt acceptate în clasamentele generale și străinele. Dar până la anul și problema cetățeniei ar trebui să se rezolve, speră mama.
Părinții Sandrei au plecat din România acum 15 ani. Stau în Burriana, în zona Valenciei și la ani și jumătate și-au dat fiica la gimnastică. "A fost mai întâi la gimnastică ritmică, dar nu i-a plăcut. E o fire mai iute, mai energică, îi place să se miște. Am mutat-o apoi. Am dat-o la un club la 12 km distanță, la Castellon. Vrem să facă gimnastică în continuare, "Voi ajunge campioana Europei și del mundo", îmi spune Sandra mereu. De la 9-17, Sandra merge în fiecare zi la școală, apoi de la 17.30-19.30 - antrenamente, apoi, acasă, facem lecțiile. Deocamdată e la nivelul 1 de categorie. Când va ajunge la un nivel mai înalt, o vom duce probabil la Madrid, acolo unde este concentrat lotul olimpic, de altfel, o fată de aici, de la club merge la verificare în fiecare an la Madrid".
Sandra va concura pentru Spania, imediat ce va obține cetățenia. Nimeni de la București nu știe de ea, spune mama. Nu ar fi singura gimnastică româncă care ar reprezenta peninsula iberică. Constănțeanca Roxana Popa e deja o obișnuită a competițiilor europene și mondiale pentru Spania.
Plecată acum un deceniu și jumătate din România, familia Sassu-Schiau a trăit din plin criza economică. Dar se descurcă. "Avem două magazine cu produse românești pentru românii din zonă. Tatăl se ocupă cu montat aparate de aer condiționat, aparatură de bucătărie. La început a fost greu, ca la fiecare om care pleacă de acasă. Până ne-am așezat. Sunt mulți români aici, în zona Valenciei, mulți au mai plecat, apoi s-au întors, unii au plecat în Anglia, cei care au de muncă o duc ok, în România s-au întors, dar apoi au venit înapoi în Spania. Au mai început să se miște lucrurile pe aici, e o așteptare generală, noi sperăm mai rău de atât să nu mai fie. E nevoie de locuri de muncă", spune doamna Sassu.
Viitorul familiei e legat de Spania. "Nu ne-am întoarce în România. Suntem la curent cu ceea ce se întâmplă în țară, ne uităm la televizor și nu ne place. Venim în vacanțe", concluzionează doamna. Până atunci, Sandra mai are câteva medalii de câștigat. Pentru ea și pentru fericirea părinților care s-au zbătut să o susțină.