Singurul reprezentant al României în Comitetul Olimpic Internațional susține că familia sa a primit mai multe amenințări în ultima vreme, în contextul scandalului privind echipamentul contrafăcut al sportivilor noștri la Rio. Morariu a trimis un text către Agerpres, publicat de jurnalistul Cătălin Tolontan.
”Mă întrebam și eu și prietenii mei când vor începe să reacționeze sistemele/SISTEMUL. Au început, astăzi: pe contul de Facebook al soției mele, au început să apară mesaje cu povești care de care mai diverse: despre accidente de mașină bizare cu mașini negre, nemaiîntâlnite, despre o fetiță din sectorul 1 (acolo stăm noi) exact de vârsta Antoniei (9 ani) care scrie (ca mine) și care bea o licoare magică care o reduce la 24 de cm și despre bona ei (are și bonă Antonia), despre întâmplările unei doctorițe de aceeași vârsta cu soția mea și care ‘face’ aceleași studii de master ca și ea, etc. Au și ‘alții’ scriitori buni, descoperiți și/sau acoperiți… Eu scriu ceva mai direct, ei metaforic.
Sigur că m-a sunat soția mea de acasă din București, speriată și sigur că am rugat pe cei ce se ocupă de securitatea firmelor mele să ia măsurile adecvate (le-au luat deja până la ora când veți citi aceste rânduri.). Sunt oameni profesioniști și devotați. Sunt norocos că am asemenea colaboratori, echipa mea este sudată, ca un XV, bloc.
Citind însă din nou și mai atent o parte din mesaje, am mai înțeles ceva: deși aparent ‘codate’, unele erau chiar de sprijin. Am mai scris, nu toți din sisteme/SISTEM sunt ‘dopați’, de fapt doar o minoritate este ‘dopată’, ca și în sport! (cei care controlează și cei ‘detașati’!) Majoritatea își fac treaba cum pot, îngrădiți și poate înjurând în sinea lor din timp în timp. De acolo va veni schimbarea, sunt convins (citiți cu obstinență punctul 3 din P.S.).
Și ‘pe vremea lui Ceaușescu’ erau oameni cumsecade în sisteme/SISTEM, am cunoscut o parte din ei. De îndrăzneală, prietenia și aș zice acțiunea determinantă pentru mine a unuia dintre ei, Gabi ‘Bosu” POPESCU, responsabil cu pașapoartele la CNEFS (trebuia să fie cel puțin colonel să aibă așa răspundere), am beneficiat direct chiar eu. Vă explic: mătușa mea (sora mamei) împreună cu soțul ei, medici amândoi, rămăseseră în Germania în 1973. Nu au făcut scandal, nu au mers la Europa Liberă să-l înjure pe Ceaușescu (în 1973 se trăia încă material convenabil în România comunistă), etc. Dar din 1980, mai ales după iarna teribilă din 1984/85, lucrurile s-au deteriorat dramatic. Împreună cu ai mei hotărâsem să plec din țară (va povestesc cum a fost, altă dată). În decembrie 1987 urma să plec în turneu în Franța cu echipa mea de club, Grivița Roșie. Gabi ‘Bosu” POPESCU l-a chemat pe tatăl meu la CNEFS și, dându-i pașapoartele noastre împreună cu cele ale tuturor membrilor delegației, i-a spus: ‘cred că este ultima oară când pot să vă dau drumul la amândoi. Spune-i să plece!’ Și dus am fost! ‘Bosule’, de aici de jos către tine, că ești Sus deja, mulțumesc încă o dată, să te odihnească Dumnezeu!
