Polo pe apă, un sport nautic de echipă, a debutat la Jocurile Olimpice în 1900, la Paris, nu a mai fost inclus și la ediția din 1904, dar ulterior nu a mai lipsit niciodată din programul olimpic, potrivit site-ului Comitetului Olimpic și Sportiv Român, www.cosr.ro. În acea perioadă, disciplina s-a dezvoltat diferit în cele două părți ale Atlanticului, cu stiluri opuse în Europa și America. În cele din urmă, a fost stabilit un set de reguli comun, care a coincis cu Jocurile Olimpice din 1920, de la Antwerp, la care au participat 12 echipe. Proba feminină a fost inclusă la ediția din 2000 de la Sydney, potrivit Agerpres.
Britanicii sunt considerați a fi părinții acestui sport. "Football in the water" sau "waterpolo" este unul din cele mai vechi jocuri și primul sport de echipă din programul Jocurilor Olimpice moderne. Fondatorul polo-ului pe apă este englezul William Wilson, născut la Londra, în anul 1844, din părinți scoțieni. Ca membru al "London Swimming Club", el a observat, în timp, că antrenamentele înotătorilor, "swimming exhibitions", erau monotone și plictisitoare. Simțindu-se nevoia unui divertisment, într-o zi a adus o minge de fotbal, a aruncat-o în apă și fiecare a început să înoate către minge, s-o prindă, s-o paseze apoi altuia. Era ceva cu totul inedit, iar jocul a început să prindă repede aderenți. La 12 mai 1870, în cadrul unei reuniuni a membrilor "London Swimming Club", s-a alcătuit un comitet pentru stabilirea unor reguli de joc, dar au trecut aproape patru ani până când primul regulament a căpătat o primă formă.
Primul joc de polo pe apă s-a desfășurat pe 14 iulie 1876, la "Bournemouth Premier Rowing Club", terenul de joc fiind amenajat între două diguri. Anglia organizează 12 ani mai târziu, în anul 1888, primul campionat de "waterpolo" din lume, la început cu doar patru echipe din cauza distanțelor dintre orașe și dificultăților de transport. Prima campioană a fost "Midlands Club Burton", iar din 1894 și până în 1901 supremația a fost deținută de "Manchester Osborne Club", care avea să reprezinte Marea Britanie la Jocurile Olimpice de vară din 1900.
Prima țară din Europa în care s-a jucat polo a fost Belgia, în anul 1888. Au urmat Germania și Austria din 1894, Franța din 1897, Italia din 1900, Ungaria și Suedia din 1906. Polo pe apă ajunge și peste ocean, în SUA, unde John Robinson organizează prima echipă, "Boston Athletic Association", în anul 1888. Primul regulament de înot și polo s-a publicat în anul 1931, iar prima școală de arbitri a luat ființă în anul 1934.
În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara și Târgu Mureș. Cu ocazia zilei marinei, în anul 1924, la Constanța s-a desfășurat prima competiție de polo, cu participarea a trei echipe. În București, primele echipe au apărut în anul 1929 (TCR și Sportul Studențesc), iar numărul lor a crescut odată cu darea în folosință a bazinului de la Ștrandul Kiseleff (Tineretului).
Primul meci în care s-au întâlnit două echipe feminine a avut loc în anul 1906 în orașul Harlem, Olanda. În anul 1921, în Danemarca a luat ființă prima echipă feminină. Abia după o perioadă de mai bine de 50 de ani, antrenoarea unui club de natație din Ann Arbor a reușit să reînvie polo-ul feminin la începutul anilor '60. Din anul 1985 este recunoscut pe plan mondial ca sport oficial la CE de la Oslo, când pentru prima dată se organizează un turneu pentru echipele feminine.
Polo pe apă se dispută între două echipe alcătuite din șapte jucători fiecare: șase jucători "de teren" și un portar, pe banca de rezerve fiind încă șase jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul bazinului. Jocul de polo pe apă are durata a patru reprize a câte opt minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 m pentru bărbați și 25 m pentru femei, iar lățimea de 20 m. Adâncimea apei este de cel puțin 1,8 m.
Competiția de polo pe apă la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se va desfășura în perioada 6-20 august 2016. Douăsprezece echipe vor concura în turneul masculin și opt în turneul feminin. Meciurile preliminare vor avea loc pe Centrul Acvatic "Maria Lenk" din Barra da Tijuca, finalele fiind organizate pe Stadionul Acvatic Olimpic.
Ungaria este forța dominantă în polo, maghiarii cucerind foarte multe medalii de aur. În clasamentul general pe medalii olimpice, la masculin, Ungaria este pe primul loc (9 aur, 3 argint, 3 bronz), fiind urmată de Marea Britanie (4 aur) și fosta Iugoslavie (3 aur, 4 argint, un bronz). Urmează Italia, Rusia, Germania, Croația, Spania, Franța, Belgia și SUA. La feminin, primele sunt americancele (un aur, două argint, un bronz), urmate de australience (un aur, două bronz), italience și olandeze (câte un aur). În clasamentul feminin au mai intrat Grecia, Spania și Rusia.
În anul 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo. Din 1952, reprezentativa României a mai fost prezentă la edițiile JO din 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1996 și 2012, dar nu a reușit să cucerească vreo medalie.
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012, turneul masculin de polo pe apă l-a câștigat Croația, argintul a revenit Italiei, iar Serbia a luat bronzul. La feminin a câștigat SUA, fiind urmată de Spania și Australia.
