Handbalul a fost prezent pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Berlin, în 1936, unde s-a jucat în 11 jucători, apoi a fost retras și reintrodus în competiția olimpică în 1972, la JO de la Munchen, unde s-a jucat în șapte, formulă agreată până în prezent, potrivit site-ului Comitetului Olimpic și Sportiv Român, www.cosr.ro. Competiția feminină de handbal a fost introdusă ca disciplină olimpică în 1976, la Montreal, transmite Agerpres.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului al XIX-lea. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Karl Schelenz, care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători. Între 1938 și 1966, handbalul s-a jucat atât în 11, cât și în șapte jucători.
În România, handbalul a pătruns în anii 1920-1921, imediat după lansarea lui oficială la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl Schelenz. În anul 1921 încep deja meciurile inter-clase în școli, la Sibiu, chiar pe stadionul central, iar din 1922 primele jocuri inter-orașe cu echipe formate din elevi, dar și câțiva absolvenți și chiar profesorii acestora. Handbalul în România este organizat de către Federația Română de Handbal.
Este un sport de echipă care se joacă cu mingea, folosindu-se numai mâinile. Meciul are loc între două echipe a șapte jucători (șase jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Fiind un sport foarte dinamic, a cărui acțiune se petrece cu repeziciune, este obișnuit ca într-un meci de handbal de 60 de minute să se înscrie și peste 50 de goluri.
Meciul se joacă pe un teren dreptunghiular cu lungimea de 40 de metri și lățimea de 20 de metri, cu două porți opuse, care măsoară trei metri în lățime și doi metri în înălțime. Cele două porți sunt protejate de două careuri, două semicercuri concentrice de șase și nouă metri. În semicercul de șase metri are acces doar portarul. În ceea ce privește deplasarea mingii, jucătorii sunt obligați să respecte următoarele reguli: după ce primește mingea, un jucător o poate ține trei secunde înainte de a dribla, pasa sau arunca; jucătorul poate face trei pași cu mingea în mână fără să dribleze, dacă driblează, mai poate face alți trei pași; jucătorii care opresc driblingul au trei secunde să paseze sau să arunce, se pot deplasa trei pași în acest timp. Apărarea împotriva ofensivei adverse se face doar prin atacarea mingiei, orice intervenție care afectează un sportiv al echipei adverse (interferența asupra membrelor, ținere, împingere, lovire, împiedicare sau placare) sau orice contact din lateral sau din spate va fi penalizată cu o aruncare liberă. Aruncările libere pot fi de mai multe feluri: aruncare de la centrul terenului (după un gol sau la începutul reprizelor de joc), repunere în joc (după ce o echipă a trimis mingea în afara terenului), aruncarea liberă (după o mișcare ilegală a adversarului, sancționată de arbitru) și aruncarea de la șapte metri (acordata când o șansă clară de gol a fost anulată printr-o mișcare ilegală, sau când arbitrul a oprit o acțiune clară de gol).
Competiția de handbal de la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se va desfășura la Olympic Training Center din Rio de Janeiro, în perioada 6-21 august 2016. Atât la masculin, cât și la feminin, turneul olimpic de handbal este alcătuit din două faze: o fază a grupelor, urmată de faza eliminatorie. Echipele sunt împărțite în două grupe de câte șase națiuni și joacă fiecare împotriva celorlalte adversare din grupă. Se acordă două puncte pentru victorie și un punct pentru egal. Echipele clasate pe primele patru locuri în fiecare grupă avansează în sferturile de finală. Reguli de clasare: 1) puncte; 2) puncte în meciurile directe; 3) diferența de goluri în meciurile directe; 4) numărul de goluri marcate în meciurile directe; 5) golaveraj.
Clasamentul pe medalii olimpice (masculin) este următorul: 1. fosta URSS (două aur, un argint), 2-6. ex-Iugoslavia, Federația Rusă (care a câștigat competiția din 1992 sub numele de Echipa Unificată), Croația și Franța (fiecare din cele patru — câte două medalii de aur și una de bronz). Urmează Germania, fosta RDG, Suedia, România (locul 9, cu un argint și trei bronz), Austria, ex-Cehoslovacia, Coreea de Sud și Islanda.
Clasamentul pe medalii olimpice (feminin) este următorul: 1. Danemarca (trei medalii de aur), 2. Coreea de Sud (2,3, 1 — 6), 3. Norvegia (2, 2, 1 — 5). Urmează fosta URSS, Ex-Iugoslavia, Ungaria, fosta RDG, Federația Rusă (care a câștigat competiția din 1992 sub numele de Echipa Unificată), Muntenegru, R.P. Chineză, Spania și Ucraina.
Sportivii cei mai medaliați sunt: rușii Andrei Lavrov (3, 0, 1 — 4), Vasili Kudinov (2, 0, 1 — 3) și Aleksandr Tucikin (2, 0, 1 — 3), croatul Venio Losert (2, 0, 1 — 3) și ucraineanca Larisa Karlova (2, 0, 1 — 3).
România a fost prezentă la opt ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1936, 1972, 1980, 1984, 1992 (doar la masculin), 1976 (la masculin și feminin), 2000, 2008 (doar la feminin). A cucerit medalia de argint cu echipa masculină la JO de la Montreal 1976 în următoarea componență: Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Cezar Drăgăniță, Alexandru Folker, Mircea Gabrovschi, Cristian Gațu, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiță Licu, Nicolae Munteanu, Cornel Penu, Werner Stockl, Constantin Tudosie, Radu Voina. De asemenea, România a mai obținut trei medalii de bronz la: Los Angeles 1984 (echipa: Mircea Bedivan, Dumitru Berbece, Iosif Boroș, Alexandru Buligan, Gheorghe Covaciu, Gheorghe Dogărescu, Marian Dumitru, Cornel Durău, Alexandru Folker, Nicolae Munteanu, Vasile Oprea, Adrian Simion, Vasile Stângă, Neculai Vasilca, Maricel Voinea); Moscova 1980 (echipa: Ștefan Birtalan, Iosif Boroș, Adrian Cosma, Cezar Drăgăniță, Marian Dumitru, Cornel Durău, Alexandru Folker, Claudiu Ionescu, Nicolae Munteanu, Vasile Stângă, Lucian Vasilache, Neculai Vasilca, Radu Voina, Maricel Voinea); Munchen 1972 (echipa: Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Marin Dan, Alexandru Dincă, Cristian Gațu, Gheorghe Gruia, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiță Licu, Cornel Penu, Valentin Samungi, Simion Schobel, Werner Stockl, Virgil Tale, Constantin Tudosie, Radu Voina).
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012, turneul de handbal masculin a fost câștigat de Franța, pe locurile doi și trei clasându-se Suedia și Croația. Echipa Franței a fost formată din Jérôme Fernandez, Didier Dinart, Xavier Barachet, Guillaume Gille, Bertrand Gille, Daniel Narcisse, Guillaume Joli, Samuel Honrubia, Daouda Karaboué, Nikola Karabatic, Thierry Omeyer, William Accambray, Luc Abalo, Cédric Sorhaindo și Michaël Guigou.
La femei, aurul olimpic a fost luat de Norvegia, pe locurile doi și trei situându-se Muntenegru și Spania. Echipa Norvegiei a fost formată din următoarele jucătoare: Kari Aalvik Grimsbo, Ida Alstad, Heidi Loke, Tonje Nostvold, Karoline Dyhre Breivang, Kristine Lunde-Borgersen, Kari Mette Johansen, Marit Malm Frafjord, Linn Jorum Sulland, Katrine Lunde Haraldsen, Linn-Kristin Riegelhuth Koren, Goril Snorroeggen, Amanda Kurtovic și Camilla Herrem.
