A XIV-a ediție a Jocurile Olimpice de vară s-a desfășurat la Londra în perioada 29 iulie - 14 august 1948. Ceremonia a fost deschisă de regele George al VI-lea al Marii Britanii pe Stadionul Wembley, în fața a 85.000 de spectatori, potrivit Agerpres.
După o pauză de 12 ani cauzată de cel de-Al Doilea Război Mondial sunt primele Jocuri Olimpice de vară care au loc de la Olimpiada din 1936 de la Berlin. Sunt Jocurile Olimpice de vară cu numărul al XIV-lea, deși edițiile din 1940 (care ar fi trebuit să se desfășoare la Helsinki) și din 1944 (programate tot la Londra) au fost anulate.
Considerate răspunzătoare pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germaniei și Japoniei li s-a interzis să participe. România s-a aflat și ea printre țările absente, motivul invocat de autorități fiind starea dezastruoasă a economiei naționale, secătuită de război.
Capitala Marii Britanii a fost aleasă dintre șase orașe, contracandidatele fiind Baltimore (SUA), Lausanne (Elveția), Los Angeles (SUA), Minneapolis (SUA) și Philadelphia (SUA).
La Jocurile Olimpice de la Londra au participat, în total 4.104 de sportivi, din 59 de țări dintre care 390 de femei și 3.714 de bărbați, care s-au întrecut în 136 de probe din 19 discipline sportive.
Jocurile de la Londra 1948 au fost primele jocuri transmise la televizor, chiar dacă foarte puțini oameni aveau aceste aparate.
La înot, reprezentanților americani le-au revenit majoritatea medaliilor atât în probele feminine, cât și în cele feminine. Jocuri sportive precum baschetul și hocheiul pe iarbă au dovedit superioritatea americanilor și indienilor.
La aceste jocuri olimpice s-au afirmat cicliștii francezi și italieni, canoiștii cehoslovaci, scrimerii italieni și unguri, halterofilii egipteni și boxerii argentinieni, alții menținându-se în rândurile elitei sportive olimpice.
O premieră la jocurile olimpice a fost întrecerea de canoe rezervată femeilor, câștigată de daneza Karen Hoff. La rândul lui, Bob Mathias, la 17 ani, a devenit cel mai tânăr campion olimpic din atletismul masculin.
În probele feminine de atletism, a fost aproape omniprezentă olandeza Fanny Blankers-Koen. Aceasta deținea recordul mondial la nu mai puțin de șase probe, dar conform regulamentului de atunci, nu avea voie să concureze decât la patru. S-a impus în toate: 100 m, 80 m garduri, 200 m și ștafetă 4x100 m.
Franțuzoaica Micheline Ostermeyer, pianistă de profesie, a cucerit și ea două titluri, la greutate și disc.
Ungurul Karoly Takacs, campion mondial cu echipa în proba de pistol (1938), care și-a pierdut din cauza exploziei unei grenade mâna dreaptă, cea cu care trăgea, a reușit să câștige aurul olimpic în proba de pistol viteză, zece ani mai târziu, trăgând cu mâna stângă.
În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deținut de SUA, 38 de medalii de aur, 27 de argint, 19 de bronz, locul al doilea Suedia, 16 medalii de aur, 11 de argint, 17 de bronz, locul al treilea Franța, 10 medalii de aur, 6 de argint, 13 de bronz.
