Cătălin Tolontan publică o nouă corespondenţă din Rio de Janeiro, cu 7 zile înainte de deschiderea Olimpiadei. Pentru prima oară după mulți ani, România nu va avea un înalt reprezentant la ceremonia de deschidere, iar motivele sunt detaliate în materialul de pe tolo.ro.
''Sunt foarte multe motive pentru un politician ca să nu fie la Rio.
După cum sunt multe motive ca Jocurile Olimpice să nu fi existat, să se fi oprit pe parcurs sau, o variantă tot mai des discutată, să se micșoreze dramatic după Tokyo 2020.
„Adevăratul pericol pentru CIO e ca nimeni să nu mai vrea să organizeze Olimpiada”, scrie The Guardian, într-o analiză a istoriei orașelor-candidat.
Corect!
Olimpiada și-a erodat sprijinul popular
Jocurile sunt în dubiu. Nu doar pentru că sunt măcinate de scandalul dopajului sau pentru că cu fiecare zi e clar că la Rio sunt mari probleme de organizare.
Brazilienii iau totul prea în ușor sau Olimpiada a devenit, într-adevăr, un eveniment nesustenabil.
Dar, în primul rând, Jocurile sunt în dubiu pentru că au început să-și piardă sprijinul popular.
Oriunde le-ai organiza sunt prea greu de produs, prea scumpe și prea departe.
În cazul României și al absenței președintelui Klaus Iohannis și a prim-ministrului Dacian Cioloș e mai mult de atât.
Mult mai mult.
Niciun semn de la Iohannis sau Cioloș
„Nimeni nici de la Cotroceni și nici de la Palatul Victoria nu ne-a solicitat pentru a pregăti o vizită aici”, confirmă Alexandru Epuran, șeful misiunii olimpice a României de la Rio.
Nici n-o vor face.
Iar pregătirea durează.
Adevărul e că nu e nici comod, nici recompensant pentru un șef de stat să vină la ceremonia de deschidere sau să viziteze Satul Olimpic.
Înainte de orice, trebuie să trimită o copie a pașaportului, ca oricine altcineva.
Serios! Nu e nicio glumă.
CIO întreabă comitetul olimpic național dacă îl acceptă ca invitat pe cel care a trimis pașaportul. Fie el și șef de stat.
Sigur că e o retorică de ceremonial, dar ea arată cum e gândit raportul de forțe. Întâi olimpismul, apoi politica.
De altfel, documentul pe care comitetul național îl întocmește mai apoi pentru CIO se numește chiar așa: „Cerere de acreditare”.
O cerere ca să vin? Pe bune?!
Unică și descurajantă postură pentru un șef de stat!
Restricțiile unui președinte
Apoi, chiar dacă președintele beneficiază de un regim special de protocol și e așteptat chiar de către primarul orașului gazdă, anumite restricții i se aplică.
De pildă, mai toți ar vrea să-și viziteze sportivii în ziua deschiderii, dar asta nu e posibil, pentru că din motive de siguranță nimeni nu intră în Sat înainte de ceremonie.
Numărul de invitați pe care-i poate aduce cu el este limitat la un membru de familie și la încă doi care se numesc, prin voia vocabularului coubertinian al Olimpiadelor, „entourage”. Oameni din anturaj.
Când Traian Băsescu a venit la Beijing, în 2008, el a folosit, logic, avionul prezidențial, unde anturajul și presa erau alcătuite din zeci de persoane.
„Dorim să intrăm la competiții!”, le-au comunicat ei celor de la CIO.
„Da, poftiți și luați bilete! În afară de cei trei oameni ai domnului președinte, toată lumea va merge cu bilet”.
A părut de neconceput și președintele României a plecat foarte repede de la Jocuri, după ceremonia de deschidere.
Dar Traian Băsescu a venit tocmai la Beijing.
Deși nu avea cele mai bune relații cu cei de la COSR. Avea foarte multe motive să nu vină.
Pentru că, în fond, prezența unui politician la Jocuri trece, în general, nebăgată în seamă. Te înghesui în tribună nu doar alături de fețe regale, ci și alături de funcționărimea sportului din toată lumea, de la Somalia de Sud și până în Guam.
Priviți fotografia cu tribuna oficială de la Beijing! Cîteva rînduri mai jos de Traian Băsescu stă singur Vladimir Putin. Și alte rînduri mai jos, se zărește George Bush. Sînt toți spectatori, nici unul vedetă.
Și nu doar atât.
Pe culoarele deschise ale stadionului, te lovești la propriu de spectatori cum a făcut Victor Ponta în 2012, la Londra.
Două săptămâni nu i-a ieșit mirosul de hotdog din haine, până când nu le-a dus la spălat.''
Continuarea, pe tolo.ro.
