Cele două echipe au dat senzaţia că abia aşteptau să se revadă într-o finală de Cupa României pentru a da tot ce au acumulat în aceşti 21 de ani, trecând peste orice perioadă de tatonare şi oferind exact ceea ce se aştepta de la ele: spectacol.
Torje a avut prima ocazie, bară în minutul 3, după o greşeală a lui Gardoş, apoi Steaua s-a prăvălit spre careul lui Bălgrădean. Marius Avram i-a refuzat un penalty clar lui Bănel Nicoliţă, însă steliştii au continuat să atace şi, în decurs de numai cinci minute, au ratat trei şanse mari, prin Surdu, Nicoliţă şi Gardoş.
Dinamo a dat senzaţia că poate ţine în frâu furia ofensivă roş-albastră, iar Alexe i-a dat emoţii lui Tătăruşanu cu o execuţie perversă din apropierea liniei de aut. Oamenii lui Olăroiu nu vedeau însă decât roşu în faţa ochilor şi, parcă şi mai nervşi, au revenit în atac.
O lovitură liberă uşor acordată din marginea careului i-a oferit lui Dică oportunitatea să deschidă scorul, iar jucătorul criticat mereu de Gigi Becali a pus mingea în vinclul lui Bălgrădean pentru 1-0. Bucurie uriaşă şi un tricou surpriză, prin care steliştii îl rugau pe Olăroiu să rămână în Ghencea.
Tot Steaua a deţinut iniţiativa şi după gol, iar Bilaşco a avut aproape imediat şansa de a dubla avantajul echipei sale, dar a ratat dintr-o situaţie rarisimă. Un clişeu fotbalistic spune că ocaziile se răzbună, iar Torje a ţinut să-l întărească, egalând tot în urma unei lovituri libere dintr-o poziţie asemănătoare cu cea de la golul roş-albaştrilor. Lucrurile s-au liniştit pe final de repriză, doar Bănel Nicoliţă şi Gardoş aflându-se în situaţii bune de a marca înainte de pauză.
Ritmul şi numărul ocaziilor a scozut după pauză, păstrându-se doar tensiunea unui astfel de meci. Dinamo a ieşit mai decisă de la vestiare, a stat mai mult în jurul careului lui Tătăruşanu, dar cei care au marcat au fost steliştii. Au făcut-o însă prin jucător al lui Andone, Bărboianu învingându-l pe Bălgrădean cu un şut imparabil de la marginea careului în minutul 50.
Replica alb-roşilor a venit imediat, printr-o acţiune finalizată de Torje, apoi meciul a intrat într-o fază în care protagonişti au devenit spectatorii. Mai întâi cei stelişti, care au aprins mai multe torţe pe care le-au aruncat în teren, fiind nevoie de intervenţia lui Mihai Stoica pentru a-i calma.
Fanii „câinilor” nu puteau rămâne datori, o petardă fiind trimisă din sectorul pe care îl ocupau la mică distanţă de Torje, care dezvoltase o acţiune periculoasă. Micuţul mijlocaş a scăpat ca prin minune să nu fie lovit de inconştienţa propriilor susţinători, evitându-se astfel o tragedie.
Odată cu apropierea finalului, Andone a forţat cu Ganea şi Bakaj, în timp ce Olăroiu a răspuns cu Bicfalvi şi Szekely. În ciuda schimbărilor ofensive ale tehnicianului dinamovist, tot Steaua a fost mai aproape de gol, însă Surdu a tras slab de la marginea careului. Acelaşi jucător a mai ratat o ocazie importantă în minutul 80, când a tras din unghi la colţul scurt, dar Bălgrădean a respins.
Ultimele minute au fost dramatice. Dinamo a aruncat în luptă ultimele resurse, Andone l-a trimis în teren şi pe puştiul Ţucudean, dar elevii lui Olăroiu au avut inteligenţa de a închide toate spaţiile spre poarta lui Tătăruşanu. Ba mai mult, un contraatac al lui Surdu putea închide defintiv meciul cu cinci minute înainte de final. Dar chiar şi aşa, Steaua a rezistat şi salvează sezonul după o finală a Cupei României care merită să intre în categoria meciurilor memorabile dintre cele două echipe.
Dinamo: Bălgrădean - Bărboianu, Dr. Grigore, Moţi, Bordeanu - Torje, D. Kone (Bakaj 72), Mărgăritescu (Ţucudean 87), C. Munteanu - Alexe, Dănciulescu (L. Ganea 67)
Steaua: Tătăruşanu - Emeghara, Gardoş, Galamaz, Latovlevici - Nicoliţă, Tănase (Iliev 89), Brandan, Surdu - Dică (Bicfalvi 62), Bilaşco (Szekely 75).
