Antrenorul formaţiei Zenit Sankt Petersburg, Mircea Lucescu, cel mai titrat tehnician român, cu 12 titluri de campion, opt în Ucraina, două în Turcia şi două în România, a împlinit, vineri, vârsta de 71 de ani.
Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la București. Și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala sportivă nr. 2 București. Doi ani mai târziu, a fost transferat la Dinamo București.
Între 1965-1967 a jucat la Sportul Studențesc, după care a revenit la Dinamo, echipă unde evoluează până în 1977 și la care obține cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) și o Cupă a României (1967-1968).
Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început și activitatea de antrenorat. A reușit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permite să participe în cupele europene.
Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.
Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naționale a României, cu care a reușit calificarea la Euro '84. A antrenat apoi pe Dinamo București, formație la care a câștigat un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formațiile Pisa, Brescia și Reggiana. Apoi, în 1997, revine în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României.
La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reușind să câștige campionatul 1998-1999.
Din vara anului 2000 până în 2002 Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la concitadina Beșiktaș, cu care cucerește, în primul an, campionatul și ajunge în sferturile Cupei UEFA.
A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma lui Lucescu, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) și șapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câștigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național ''Crucea României'' în grad de Cavaler, ''în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul''.
În 2010, în urma unei anchete la care au participat cluburile din prima divizie ucraineană, precum și suporterii, a fost desemnat cel mai bun antrenor din Ucraina în sezonul trecut. Tot în 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).
La 18 ianuarie 2013 a primit, alături de alți antrenori, titlul de cetățean de onoare al municipiului Hunedoara.
Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicității în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51.
