Cutia blindată transparentă care conţinea trofeul a fost purtată de la intrarea în ţară prin oraşele Arad, Timişoara, Sibiu, Braşov, Piteşti şi, în cele din urmă, s-a oprit la Bucureşti pentru două zile. Ocazia de a vedea iar Cupa a fost, pentru Duckadam, o şansă unică de a rememora evenimentele din 1986, la 23 de ani distanţă, lucru pe care fostul portar nu l-a ascuns nici o clipă:
"Să-l mai ţin cum l-am mai ţinut odată. Aşa am făcut la Sevilla. Orice jucãtor când se apucă de fotbal visează să ajungă la un nivel foarte înalt. Alãturi de colegii de la Steaua nu ne-am gândit că putem ajunge să câştigăm acest minunat trofeu. Sunt foarte bucuros că am făcut parte din acea formaţie a Stelei. Mi-a făcut o deosebită plăcere să vizitez cele cinci oraşe. A fost un moment extraordinar pentru copii să vadă acest trofeu. Înainte de 1989 am jucat fotbal din plăcere şi s-a văzut că atunci când o faci din plăcere, ajungi şi la rezultate. Acum jucătorii sunt plătiţi foarte bine, iar rezultatele lipsesc", declarat Duckadam pentru Mediafax.
Duckadam are şi regrete, însă. Portarul care a făcut legendă pe Ramon Sanchez Pizjuan apărând pentru lovituri de la 11 metri este dezamăgit că mânuşile cu care a trimis Cupa la Bucureşti nu sunt în muzeul Stelei, inaugurat de curând. Duckadam ar fi preferat ca acest muzeu să se facă mai devreme, caz în care ar fi donat cu plăcere mânuşile pentru a putea fi văzute de fanii echipei.
"Am un mare regret că mănuşile cu care am apărat la Sevilla nu sunt aici. Noi suntem cu gândirea mult în urmă, nu gândim în perspectivă. Le-am păstrat ca pe o icoană timp de 16 ani, le-am îngrijit, dar niciun conducător de-al Stelei nu s-a gândit să facă un muzeu, decât atunci când a fost prea târziu. Acum nu mai există nici ghetele lui Lăcătuş sau tricoul lui Piţurcă de la Sevilla. Acum mănuşile sunt în Statele Unite ale Americii, unde le-am vândut cu 3.000 de dolari. Acel om dacă vrea, se poate îmbogăţi acum de pe urma lor", a conchis Duckadam.
Antena3.ro
