În România se moare zilnic. Puțin câte puțin, fotbalul, marele lucru serios dintre alea neserioase ale vieții fiecăruia, se retrage cu pașii lui spre trecut. Spre anii 'ăia' mai buni. Spre ieri. Spre ziua cu amintiri în care toate marile combinații de culori s-au pătat, în care Steaua a fost lovită, în care Dinamo a pățit-o, în care Rapid exista. Spre ziua în care tot fotbalul, cu imperfecțiunile, nebuniile de neînțeles și sufletul lui trăiau printre oameni ca tine și ca mine, scrie jurnalistul Emanuel Rosu, într-un articol postat pe sport.ro.
Când vorbim despre români optimiști și despre fotbal, ieri e ziua cea mai bună pe care ai putut s-o trăiești. Mâine aproape că nu există, iar dacă speri la săptămâna viitoare meriți una după ceafă. Doar după un control dur al realității te convingi că echipa ta n-a murit deja. Așa se înțelege fotbalul din România cu el însuși astăzi.
Citește continuarea pe sport.ro.
