În această seară, de la ora 21:45, la Londra, Bayern Munchen şi Borussia Dortmund se întâlnesc în finala Ligii Campionilor. Este o premieră ca două echipe din Germania să-şi dispute cel mai important trofeu la nivel de club, dar şi apogeul ascensiunii Bundesligii din ultimii aproape 15 ani.
În 2000, naţionala Germaniei era eliminată ruşinos de la Campionatul European, ocupând ultimul loc într-o grupă din care a făcut parte şi România. Din acel moment, fotbalul german a trecut printr-o revoluţie, s-a reinventat, a început să pună accent pe dezvoltarea tinerelor talente, iar măsurile luate atunci au început să ofere treptat rezultatele aşteptate.
Aproape întreaga echipă naţională a Germaniei se va afla pe teren sâmbătă seară, majoritatea jucătorilor fiind crescuţi în academiile celor două cluburi. Prima finală germană a Ligii Campionilor este şi un testament al modelului sănătos urmat de fotbalul din această ţară.
Puţin sunt aceia care nu cred că finala se dispută între cele mai bune echipe din competiţie. Bayern a ajuns aici după ce a terminat prima într-o grupă cu Valencia, BATE Borisov şi Lille, pentru ca în fazele eliminatorii să treacă de Arsenal, Juventus şi FC Barcelona, de ultimele două într-o manieră entuziasmantă, cu 11 goluri marcate, şapte dintre ele împotriva catalanilor, şi nici unul primit.
De cealaltă parte, Borussia a făcut parte din cea mai dificilă grupă, alături de Real Madrid, Ajax şi Manchester City, pe care a câştigat-o fără înfrângere, apoi le-a eliminat pe Shakhtar Donetsk şi Malaga, înainte de a da piept din nou cu Real Madrid în semifinale. Un succes categoric cu 4-1 pe teren propriu, în care atacantul polonez Robert Lewandowski a fost starul absolut datorită faptului că a marcat toate golurile echipei sale, a fost suficient pentru calificarea în ultimul act, în ciuda eşecului de pe Bernabeu (0-2), singurul suferit de echipa lui Jurgen Klopp în actuala ediţie a Ligii Campionilor.
La acest moment, cele două finaliste reprezintă modelele de referinţă în fotbalul european. Deşi vorbim de două filosofii diferite. De o parte avem Bayern, un club de top şi cu o faimă mondială, simbolul puterii în Bundesliga şi reprezentanta uneia dintre cele mai bogate regiuni din Europa, Bavaria. O echipă construită cu multe vedete, aduse cu foarte mulţi bani şi care promite să ajungă şi mai puternică odată cu sosirea pe banca tehnică a lui Pep Guardiola.
De cealaltă parte este Borussia, un club fără posibilităţile economice ale rivalei, dar care şi-a construit ascensiunea bazându-se pe un proiect clar, bine gândit, pe mai mulţi ani, în care jucătorii din propria pepinieră şi continuitatea de pe bancă au reprezentat puncte fixe. În acest fel, galben-negrii au revenit în prim-planul fotbalului german şi al celui european la câţiva ani după ce au fost în pericol de faliment.
Artizanul acestei spectaculoase reveniri este Jurgen Klopp, probabil cel mai carismatic antrenor al momentului. Un fan declarat al lui Arrigo Sacchi şi al marelui Milan de la sfârşitul anilor '80, tehnicianul de 45 de ani s-a impus atât prin capacităţile sale tactice, cât şi prin felul său de a fi apropiat de jucătorii săi. Klopp este extrem de apropiat de fotbaliştii pe care îi pregăteşte, un fel de frate mai mare, din acest punct de vedere aflându-se în antiteză cu Jupp Heynckes, adversarul său din finală, considerat a fi reprezentantul rigidităţii din şcoala veche.
Dar dacă Jurgen Klopp este abia la începutul unei cariere care deja se anunţă importantă, Heynckes (68 de ani) se pregăteşte să o încheie. La finalul sezonului în care poate realiza o triplă istorică pentru Bayern - bavarezii au cucerit deja titlul în Bundesliga şi sunt calificaţi şi în finala Cupei Germaniei - Heynckes va părăsi clubul, locul său urmând să fie luat de Guardiola. Iniţial, se vorbea despre o retragere definitivă, însă nu este exclus ca tehnicianul care a cucerit o Ligă a Campionilor, în 1998, cu Real Madrid, să se răzgândească.
Pentru nici una dintre cele două echipe prezenţa în ultimul act nu este o noutate. Borussia a câştigat trofeul la singura sa apariţie în finală, în 1997, în faţa celor de la Juventus Torino, la capătul unui parcurs excelent în care, în sferturile de finală, a eliminat-o chiar pe adversara sa din această seară.
În schimb, Bayern se află la a zecea finală, din precedentele nouă reuşind să câştige patru. În condiţiile în care a pierdut în cinci din ultimele şase finale jucate, anul trecut chiar pe teren propriu, în faţa lui Chelsea, gruparea bavareză nu are nevoie de nicio motivaţie suplimentară. Cu toate acestea, măcar una va exista.
Chiar dacă Bayern a câştigat trofeul în 2001 şi în acest an va juca a treia finală de Liga Campionilor din ultimele patru sezoane, clubul a continuat în perioada sa modernă să trăiască în umbra legendarei echipe din anii '70, din care făceau parte Franz Beckenbauer, Gerd Muller, Sepp Maier sau Uli Hoeness şi care a câştigat de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Succesul nu a fost însă suficient, iar anul trecut, Hoeness spunea, cu o urmă de regret, că „niciodată nu am fost văzuţi ca fiind la acelaşi nivel cu Ajax sau Real Madrid, pentru că nu am jucat un fotbal frumos”.
Acest lucru s-ar putea schimba, mulţi fani şi specialişti spunând despre actuala echipă a lui Bayern că este cea mai puternică din întreaga istorie a clubului. Principalul lor argument este sezonul remarcabil pe care l-au reuşit elevii lui Heynckes. Bavarezii au câştigat la pas Bundesliga, competiţie pe care au condus-o din prima până în ultima etapă, şi au făcut-o având în final un avans de 25 de puncte în faţa Borussiei, stabilind recorduri pentru cel mai mare număr de puncte (91), pentru cele mai puţine goluri primite (18) şi pentru cel mai mare număr de meciuri fără gol primit (21). Doar o parte din cele 30 de recorduri bătute în drumul spre al 23-lea titlu.
Un succes în finala Ligii Campionilor nu doar că ar vindeca rănile înfrângerii de de anul trecut de pe teren propriu, dar şi ar cimenta locul lui Bayern Munchen în cărţile de istorie ale fotbalului, iar clubul ar avea în sfârşit o echipă care să rivalizeze cu cea de acum aproape 40 de ani. Una care va fi ţinută minte şi pentru jocul său frumos.
Chiar dacă a dominat autoritar competiţiile din Germania şi nu a pierdut de patru meciuri în faţa adversarei din finală, Bayern nu va avea deloc o sarcină uşoară pe Wembley. De-a lungul competiţiei, Borussia a arătat că se simte bine din postura de outsider. Iar Sebastian Kehl, mijlocaşul grupării din Dortmund, a declarat că el şi colegii săi sunt pregătiţi să ruineze sezonul rivalilor.
„Dacă aceasta va fi singura finală din viaţa mea, atunci ea are loc într-un loc perfect, împotriva adversarului perfect”, a spus Jurgen Klopp. Thomas Muller, golgheterul lui Bayern în actuala campanie europeană, crede că „Borussia este o echipe completă. Este mai dificil să faci faţă unui asemenea adversar decât unui grup de individualităţi”.
Stadionul Wembley aşteaptă ciocnirea dintre două lumi diferite. Însă, indiferent de deznodământul acesteia, triumful va fi al fotbalului german şi al modelului său care l-a adus aici.
