Cluburile cu nume aproape identice, care împart un trecut comun (Atletico a fost înfiinţat ca o filială madrilenă a lui Athletic) şi aceleaşi culori se vor întâlni în finala Europa League de la Bucureşti, probabil cel mai important eveniment fotbalistic găzduit de România.
Capitala a fost invadată de suporterii celor două echipe, spre fericirea patronilor din Centrul Vechi, de numeroşi jurnalişti străini, iar preşedintele UEFA, francezul Michel Platini, este de asemenea prezent la Bucureşti. O excelentă şansă pentru fotbalul românesc de a-şi crea o imagine bună afară, ratată însă pe jumătate din cauza incidentelor de la derby-ul Clujului, care au dus la întreruperea meciului.
Să lăsăm însă pentru moment deoparte problemele noastre interne şi să ne concentrăm pe duelul iberic din această seară, care va începe la ora 21:45 şi se va disputa pe National Arena, păstrat special pentru această ocazie în ultimele luni. Statistica o dă uşor favorită pe Atletico. Echipa din capitala Spaniei traversează o perioadă excelentă în campionat, unde este neînvinsă de şapte meciuri, în timp ce bascii au obţinut un singur punct în precedentele trei partide. În întâlnirile directe din actualul sezon, victoriile au fost împărţite. Athletic s-a impus pe teren propriu cu 3-0, în tur, iar madrilenii şi-au luat revanşa pe Vicente Calderon, câştigând cu 2-1.
Şi din punct de vedere al pedigree-ului european tot Atletico stă mai bine. „Los Colchoneros” se află la cea de-a şasea prezenţă într-un ultim act, două dintre ele fiind câştigate, Cupa Cupelor (1962) şi Europa League (2010), în timp ce Bilbao, care nu a mai cucerit niciun trofeu de 28 de ani, când a realizat eventul, a mai jucat o singură finală, în 1977, în Cupa UEFA, pierdută în faţa celor de la Juventus.
Deşi revine în finala Europa League după doi ani, este foarte probabil ca Atletico să nu aibă în primul 11 nici măcar un jucător care s-a aflat pe teren la succesul cu Fulham. Madrilenii au însă în lot un fotbalist care ştie ce înseamnă să ridici trofeul deasupra capului. Columbianul Radamel Falcao a câştigat competiţia cu FC Porto în sezonul trecut, marcând golul decisiv în confruntarea de la Dublin cu Sporting Braga. Atacandul sud-american este golgheterul actualei ediţii, poziţie pe care o împarte cu olandezul Huntelaar de la Schalke, ambii înscriind de câte zece ori.
„Un gol în finală te defineşte ca jucător. Când marchezi în astfel de meciuri trăieşti un sentiment special, te ajută să te relaxezi. Însă cel mai important este să învingi”, a spus Falcao, care are ocazia de a deveni primul fotbalist care câştigă trofeul în ani consecutivi cu echipe diferite şi, dacă va înscrie şi în această seară, să devină golgheterul competiţiei pentru al doilea an la rând, după ce în stagiunea trecută a punctat de 17 ori.
De altfel, Atletico dă doi dintre primii trei marcatori în actuala ediţie, Adrian Lopez reuşind să înscrie şi el de opt ori, în timp ce argentinianul Diego este principalul pasator, cu 6 assisturi. Se anunţă un duel interesant cu golgheterul bascilor, Fernando Llorente, care a reuşit să trimită de şapte ori mingea în plasele adverse. Puterea celor de la Bilbao stă însă mai puţin în individualităţi şi mai mult în spiritul de echipă, lucru dovedit în special în dublele fantastice cu Manchester United şi Schalke 04.
„Victoriile cu Manchester United au reprezentat momentul în care ne-am dat seama că putem face ceva deosebit şi să mergem mai departe. Jucătorii au realizat că au calitatea necesară, iar cele două victorii au fost cruciale”, a explicat mijlocaşul Ander Herrera, unul dintre cele mai importante elemente din mecanismul excelent pus la punct de Marcelo Bielsa.
Tehnicianul argentinian, sosit la Bilbao vara trecută, a ştiut să profite de moştenirea lăsată de predecesorul său, Joaquin Caparros, o echipă cu un spirit de sacrificiu tipic basc, la care a adăugat un joc de posesie şi un spirit ofensiv care au atras inevitabil comparaţiile cu Barcelona. Şi totul, continuând tradiţia clubului de a folosi doar jucători din Ţara Bascilor.
„În cluburi ca Athletic Bilbao ceea ce se întâmplă în prezent este întotdeauna foarte legat de trecut. Clubul se «hrăneşte» cu jucătorii veniţi de la tineret, care sunt pregătiţi de la o vârstă fragedă pentru a juca mai târziu la echipa mare. Cei care sunt responsabili de pregătirea tinerilor au făcut o treabă excelentă, iar acum e rândul nostru să profităm de acest lucru”, a spus cel poreclit „El Loco” (Nebunul).
Antrenorul de 57 de ani avertizează însă că o finală este altceva decât un meci de campionat, iar „fotbalul-şampanie” oferit de echipa sa până în acest moment este mai dificil de jucat în astfel de condiţii: „În finală, care e un meci decisiv, unic, se schimbă situaţia. Toţi cei care suntem angrenaţi ştim că finala adaugă o valoare suplimentară. Când cineva se confruntă cu un astfel de meci, care e ireversibil şi arată echipa mai bună, emoţiile sunt normale, pentru că e la mijloc o miză foarte mare”. A lăsat însă de înţeles că nu-şi va trăda propria filosofie: „Trebuie să jucăm natural şi să folosim toate resursele de care dispunem”.
Omologul lui Bielsa, Diego Simeone, este un fost jucător pe care l-a avut sub comandă la naţionala Argentinei. „El Cholo” a sosit pe banca lui Atletico înainte de Crăciun, atunci când l-a înlocuit pe Gregorio Manzano, şi a reuşit să relanseze o echipă aflată într-o confuzie aproape generală, iar acum are şansa de a deveni a treia persoană care câştigă trofeul atât ca jucător, cât şi ca antrenor.
„Să câştigi este mereu minunat. Avem nevoie să fim compacţi şi rapizi şi, de asemenea, mai concentraţi decât într-o partidă de campionat. Jucăm din nou împotriva unei echipe spaniole (Atletico a eliminat Valencia în semifinale - n.r.), ceea ce înseamnă că ne cunoaştem bine unii pe ceilalţi. Faptul că întâlnim un alt club spaniol este foarte important pentru fotbalul din această ţară”, a declarat Simeone, câştigător la Cupei UEFA cu Inter Milano, în 1998 şi fost jucător la Atletico în două rânduri, 1994-1997 şi 2003-2005.
Atletico Madrid şi Athletic Bilbao au dovedit că-şi merită locul în această finală, eliminând nume importante precum Lazio Roma, Manchester United, Schalke 04 sau Valencia. Sigur, mulţi români sperau la un ultim act între cele două echipe din Manchester, într-o reeditare a luptei pentru supremaţie din Premier League. Pronosticurile au fost însă contrazise, la fel cum s-a întâmplat în Liga Campionilor, iar „Atleticele” au oferit în cele din urmă o confruntare iberică pentru un trofeu european. Şi avem parte de ea chiar la Bucureşti.
