Haller a jucat de 33 de ori pentru echipa naţională a Germaniei de Vest, alături de care a fost prezent la trei ediţii ale campionatelor mondiale între 1962 şi 1970, şi a înscris 13 goluri, printre care şi primul al controversatei finale de la Cupa Mondială din 1966, disputată în Anglia.
„Helmut Haller este una dintre personalităţile extraordinare ale fotbalului german. Evoluţiile sale incredibile, în special cele de la Cupa Mondială din 1966 (competiţia la care a marcat 6 goluri - n.r.) nu pot fi uitate. Am fost în contact cu el până de curând, datorită muncii depuse la Sepp-Herberger-Foundation, iar moartea sa ne întristează cu adevărat”, a declarat Wolfgang Niersbach, preşedintele Federaţiei Germane.
Fostul fotbalist german a murit în oraşul său natal, Augsburg, acolo unde a şi jucat în trei rânduri de-a lungul carierei sale. În 2006 a suferit un infarct, iar de atunci, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit tot mai mult.
Ştirea morţii sale a fost postată aproape imediat pe site-ul oficial al celor de la Bologna, echipă pentru care a jucat între 1963 şi 1968 şi pe care a condus-o spre ultimul titlu din istoria clubului, în 1964, an în care de altfel a fost desemnat cel mai bun fotbalist din Serie A.
În 1968 a trecut la Juventus, cu torinezii cucerind alte două Scudetto şi jucând o finală de Cupa Campionilor, pierdută în faţa celor de la Ajax Amsterdam, înainte de a se întoarce acasă, în 1973.
În 1970, la Cupa Mondială din Mexic, s-a flat doar pe bancă la "Meciul secolului" dintre Italia şi Germania, câştigat de azzurri cu 4-3, după prelungiri.
În afară de faptul că a fost un fotbalist excelent, Haller a rămas celebru şi pentru faptul că era spiritual. La sosirea sa în Italia, spectatorii l-au întâmpinat cu scepticism şi neîncredere. Pe unul dintre stadioane, un spectator i-a strigat „Heil Hitler!”. Germanul nu s-a pierdut cu firea şi a răspuns: „Heil Mussolini!”.
Dar probabil cel mai cunoscut episod care l-a avut ca protagonist pe Helmut Haller rămâne cel legat de mingea folosită în finala Cupei Mondiale din 1966. El a fost cel care a deschis scorul, apoi englezii au întors rezultatul, ajutaţi şi de golul acordat în prelungiri lui Hurst, impunându-se în cele din urmă cu 4-2.
„Eram la şase metri, am văzut că mingea n-a trecut linia. Am protestat, dar şefii noştri ne-au oprit: «Am pierdut două războaie, trebuie să rămânem tăcuţi»”, a povestit Haller în urmă cu mai mulţi ani.
El nu s-a resemnat însă şi a pregătit propria răzbunare: „Am stat cu ochii pe arbitru, în aşteptarea fluierului final. În confuzia de la sfârşit, am luat mingea. Ei au câştigat, eu m-am ales cu balonul”.
A păstrat-o timp de 30 de ani, apoi, în 1996, a înapoiat-o englezilor. Nu gratis însă, ci a vândut-o celor de la Mirror.
