De la OM, la EROU. Larisa Iordache, noua "Nadia a gimnasticii", reportaj impresionant al CNN

Au trecut 25 de ani de când comunismul a căzut la noi în ţară, şi chiar dacă s-au schimbat foarte multe lucruri, rămâne o singură constantă: gimnastica românească încă scoate campioane pe bandă rulantă.

De la perfecţiunea de 10 a Nadiei Comăneci, la Ecaterina Szabo, apoi Simona Amânar - tinerele gimnaste au păstrat standardul excelenţei.

Deşi are doar 1,5 metri, puştoaica de 18 ani Larisa Iordache este fără îndoială noul fenomen "Nadia Comăneci".



Larisa Iordache vorbeşte pentru jurnaliştii de la CNN despre momentul în care s-a apucat de gimnastică şi ce înseamnă acest sport pentru ea: "Nu eu am ales gimnastica. Gimnastica m-a ales pe mine şi sunt foarte fericită până unde am ajuns până acum".

Larisa nu a uitat-o pe prima sa antrenoare, doamna Mariana Câmpeanu-Silişteanu: "Cred că a observat viteza şi energia mea, iar astea au impresionat-o şi aşa am ajuns mai departe".



"Deşi m-am născut într-o Românie liberă de comunism, părinţii mei mi-au povestit întotdeauna cum era pe vremea aceea. Totul era mult mai strict decât acum. Suntem o ţară foarte deschisă, iar oamenii supravieţuiesc făcând ceea ce pot şi ce le place - este mult mai uşor decât înainte de '89. Îmi pare bine că nu am trăit în acea perioadă", spune Larisa.



La vârsta de 5 ani a ajuns la clubul sportiv Dinamo, iar pe când avea 10 ani şi a fost selectată pentru lotul de junioare a înţeles cât de importantă este gimnastica pentru ea.

"Era o nouă cărare pe care trebuia să merg, şi pe care trebuie să o parcurg până la capăt, încrezându-mă în mine pe cât de mult. Îmi place atunci când sunt admirată şi aplaudată de oameni. Gimnastica este o poveste frumoasă care se ridică deasupra tuturor domeniilor prin eleganţa şi atenţia de care trebuie să dai dovadă atunci când te urci pe aparate, trebuie să fii determinat şi pasionat de această artă. Nu poţi avea succes fără plăcere şi dorinţă"



"Aparatul meu preferat este barna. Imi place si la sol, pentru ca poti arata oamenilor acrobatii artistice, e un sport separat. Ca sa fii cea mai buna varianta a ta, trebuie sa nu ai frica. Frica iti intra in oase, toata lumea are frica, trebuie sa iubesti ceea ce faci atat de mult, incat sa depasesti orice frica. Este un moment dificil pentru orice gimnast sa faca o greseala. Incerc sa repar orice greseli as face."