În total, România şi Grecia s-au înfruntat de 30 de ori până în prezent, bilanţul fiind favorabil tricolorilor, care au obţinut 17 victorii, 8 egaluri şi au fost învinşi de cinci ori. Golaverajul este, de asemenea, în favoarea românilor, 67-31.
Probabil cea mai frumoasă amintire legată de confruntările cu grecii este cea din 1969, când România a obţinut un egal pe fostul 23 August, plin până la refuz, şi şi-a asigurat prezenţa la Cupa Mondială din Mexic, prima participare la un turneu final după o pauză de 32 de ani.
Cu toate acestea, cea mai interesantă poveste a meciurilor dintre România şi Grecia vine de la chiar a titrat Gazeta Sporturilor.
„8-1 nu este o performanţă care poate avea un fundament pur tehnic, este o victorie care reclamă un mare ascendent moral al învingătorului asupra învinsului, este un moment de voinţă şi energie. Iată dece spunem că moraliceşte echipa noastră a fost splendid pregătită. Apărarea n'a cedat, iar atacul n'a renunţat la nicio sursă serioasă de marcare”, scria în cronica partidei din acelaşi ziar.
Meciul nu a fost chiar atât de dezechilibrat cum o arată scorul. Cel puţin, nu în prima sa parte. În minutul 33, scorul încă era 1-1, în urma golurilor marcate de Wetzer şi Andrianopoulos, iar portarul român, Jean Lăpuşneanu, „a avut câteva reflexe de o rară frumuseţe şi mare utilitate”.
Dar în minutul 34 Wetzer a făcut 2-1, pentru ca înainte de pauză, căpitanul Emeric Vogl să ducă scorul la 3-1 şi să rezolve în mare parte problema învingătoarei. În repriza a doua, Ladislau Raffinsky (57), Wetzer (75, 76 şi 80) şi debutantul Dobay (77) au completat dezastrul oaspeţilor.
A fost victoria cu numărul 10 din palmaresul echipei României (prima fusese obţinută în urmă cu aproape un deceniu, în 1922, cu Iugoslavia), iar acest succes oferea un moral excelent tricolorilor înainte de plecarea spre Montevideo.
În opinia autorului cronicii, „înfrângerea grecilor are două explicaţii. În primul rând echipa greacă a prezentat cazul unui desechilibru între compartimente. Atac bun periculos chiar, dublat de o apărare mediocră. Acest desechilibru, plus moralul inexistent din repriza a doua explică crachul. Tot în această repriză, cu mult înainte de sfârşit s'a putut constata lipsa de rezistenţă”.
Dar pentru fanii de acasă rezultatul era inacceptabil. Mai ales pentru cei ai lui Panathinaikos, în condiţiile în care în lotul Greciei erau nouă jucători de la Olympiakos şi nici unul de la echipa lor. Astfel că suporterii "verzilor" au aşteptat vaporul cu care naţionala elenă s-a întors acasă pentru a-i ridiculiza pe cei ce au adus ruşine asupra ţării.
„Ne-am întors din România cu un vas numit chiar «România», iar oamenii ne-au aşteptat în port. Scuza colegilor mei a fost terenul prost şi faptul că românii marcaseră printr-un singur jucător. Era vorba despre Wetzer, un maghiar care juca pentru România şi care înscrisese şapte din cele opt goluri”, a povestit portarul Achilleas Grammatikopoulos, care nu s-a aflat pe teren la acel meci, într-un documentar dedicat rivalităţii dintre cele mai mari cluburi elene.
Este posibil ca jucătorii greci să fi exagerat intenţionat numărul golurilor lui Wetzer (oricum foarte mare) sau pur şi simplu să fi fost atât de afectaţi de înfrângere încât nu şi-au dat seama că au primit goluri şi de la alţi fotbalişti români. Oricum ar fi, suporterii nu i-au iertat pentru acel eşec.
Coşmarul jucătorilor de la Olympiakos nu se terminase însă. La doar o săptămână de la înfrângerea cu România, în primul duel cu Panathinaikos, alb-roşii au pierdut cu un alt scor neverosimil, 2-8. De atunci, niciodată nu s-a mai înregistrat un rezultat atât de mare în Derbyul Eternilor Duşmani. Fanii lui Pao s-au simţit răzbunaţi pentru ruşinea de la Bucureşti, iar cea mai mare rivalitate a fotbalului din Grecia tocmai începuse.
