Pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, echipa antrenată de Joachim Low a învins Argentina cu 1-0, după prelungiri, şi a devenit pentru a patra oară campioană mondială.
Germania devine astfel prima naţională din Europa care cucereşte titlul suprem în America de Sud şi egalează Italia la numărul de trofee.
Argentina a făcut probabil cel mai bun meci de la actuala ediţie a Cupei Mondiale, în special din punct de vedere defensiv, dar acest lucru nu a fost suficient pentru a învinge o echipă a Germaniei care, în ciuda unor evoluţii inconstante în anumite momente, s-a dovedit cea mai puternică a turneului. În cel mai important moment al carierei, Lionel Messi nu a reuşit să-i conducă spre coechiperii săi spre un succes aşteptat de aproape trei decenii. Starul Barcelonei a fost una dintre dezamăgirile finalei, iar în acest context titlul de cel mai bun jucător al turneului, primit la sfârşitul partidei, este cu atât mai surprinzător şi va da cu siguranţă naştere la numeroase controverse.
De cealaltă parte, Germania a reuşit să depăşească momentele dificile - accidentarea de la încălzire a lui Sami Khedira şi apoi cea a înlocuitorului său, Christopher Kramer, după doar jumătate de oră de la începutul meciului - şi şi-a făcut jocul obişnuit. Fără să mai strălucească aşa cum a făcut-o în semifinala cu Brazilia, a făcut destul pentru a-şi confirma superioritatea şi a obţine o victorie meritată.
Alejandro Sabella şi-a aşezat echipa pe poziţii defensive încă din primele minute, cedând deliberat posesia germanilor, însă contraatacurile argentinienilor au foarte eficente şi au creat aproape mereu panică în apărarea adversă. În aceste condiţii, Argentina a beneficiat de primele ocazii mari ale întâlnirii. În minutul 4, Gonzalo Higuain a tras din unghi paralel cu poarta, pentru ca, un sfert de oră mai târziu, atacantul lui Napoli să rateze incredibil din situaţie de unu contra unu cu Manuel Neuer, finalizând lamentabil după ce Toni Kroos trimisese greşit o pasă înapoi.
În cele din urmă, Higuain a reuşită să marcheze, în minutul 31, dar golul său a fost corect anulat pentru offside. După ce Kramer a părăsit terenul accidentat, fiind înlocuit cu Andre Schurrle, Germania a început să preia controlul ostilităţilor şi a dominat finalul de repriză. Sergio Romero a respins în faţa lui Schurrle şi a lui Kroos, înainte ca Howedes să trimită cu capul în bară chiar înainte de pauză.
Repriza a doua a început cu momentul care ar fi putut fi decisiv pentru soarta finalei, însă Messi a tras puţin pe lângă poartă din interiorul careului. A fost şi ultima şansă importantă din timpul regulamentar, până la final, doar Miroslav Klose, lovitură de cap reţinută uşor de Romero, şi Kroos, şut din marginea careului, pe lângă, fiind aproape de a marca.
În prelungiri, fiecare echipă a ratat câte o ocazie mare, prin Schurrle, respectiv Rodrigo Palacio, înainte ca Gotze să înscrie în minutul 113 şi să devină prima rezervă care reuşeşte golul victoriei într-o finală de la Cupa Mondială. În ultimele secunde, Messi a beneficiat de o lovitură liberă din poziţie bună, dar a tras mult peste poartă şi a pus capăt oricăror speranţe ale argentinienilor de a cuceri primul trofeu din 1993, atunci când s-au impus în Copa America.
Victoria Germaniei nu este doar victoria celei mai bune echipe a turneului, ci şi succesul unui model sănătos şi al unui fotbal cu un plan bine pus la punct, de la care nu s-a abătut nici în momentele dificile de după eşecurile de la Euro 2008 şi 2012 sau de la Cupa Mondială din 2010. În Brazilia, naţionala lui Low a jucat pentru a patra oară consecutiv în semifinale, o performanţă unică în istoria competiţiei, şi a reuşit în sfârşit să meargă până la capăt, după ce pierduse finala din 2002 şi semifinalele de la precedentele două ediţii.
Pentru următorii patru ani, fotbalul german va fi modelul de urmat şi este corect să fie astfel.
