Fotbalul se află în a doua zi de pauză în Africa de Sud. Vineri competiţia se rezumă cu faza sferturilor de finală şi întrebarea care stă pe buzele tuturor microbiştilor este dacă echipele din America de Sud vor reuşi să răzbune performanţa slabă din 2006 şi să pună capăt deceniilor de dominaţie europeană la Cupa Mondială.
Deşi Europa a trimis de două ori mai multe echipe în Africa de Sud (13) decât orice altă regiune, doar şase formaţii au trecut de grupe - un record minim al tuturor timpurilor - şi acest număr a fost redus la jumătate pentru faza sferturilor de finală, după dueluri directe între ţări. Mai mult, Europa ar putea să nu aibă în premieră nicio reprezentată în semifinalele unei Cupe Mondiale, după ce la CM 2006 Franţa, Portugalia, Italia şi Germania s-au luptat pentru un loc în finală.
"S-a întors roata", ar putea spune sud-americanii, care şi-au văzut toate cele cinci echipe prezente în Africa de Sud trecând de faza grupelor şi doar Chile părăsind competiţia după partida din optimi cu Brazilia. America de Sud este pe val, cu patru ani înainte ca turneul Cupei Mondiale să se desfăşoare pe tărâmul ei pentru prima oară din 1978. În teorie, cele patru echipe sud-americane se pot califica la unison în semifinale, în condiţiile în care nu se întâlnesc în sferturi: Uruguay joacă cu Ghana, Brazilia cu Olanda, Argentina cu Germania şi Paraguay cu Spania. E posibil totodată ca pentru prima oară în istorie mai mult de două echipe sud-americane să se califice în semifinale. Iar în finală doar de două ori în 80 de ani s-au întâlnit două echipe din America de Sud, în 1930 şi 1950, când Uruguay s-a impus de fiecare dată.
Europenii pot da vina pe Jabulani, pe altitudinea mare sau pe sezonul domestic lung. Dar concluzia generală după optimile turneului din Africa de Sud este că turneul a fost atât de rău pentru fotbalul european precum criza financiară a fost pentru greci. Fotbalul european a fost depăşit de noua ordine bazată pe tehnică, talent şi nou-găsita disciplină a celor mai bune echipe din America de Sud. Eşecul echipelor europene este marcat de eliminarea din competiţie a unor formaţii precum Italia, Franţa sau Anglia. A cui este vina şi ce măsuri se vor lua din partea FIFA?
Jabulani şi altitudinea mare din Africa de Sud
Unii susţin că mingea Jabulani, care este dificil de controlat când este lovită cu putere în aer, a favorizat jocul de pase scurte al latino-americanilor sau că altitudinea ridicată de pe majoritatea stadioanelor din Africa de Sud a fost de asemenea în favoarea lor.
America de Sud a crescut mereu jucători cu o tehnică impresionantă la care europenii pot doar visa. Având în vedere jocul defensiv tacticizat de la această competiţie, chiar acele mici puseuri de tehnică, abilitatea de a controla mingea pe spaţii mici şi să driblezi printre doi fundaşi au făcut diferenţa.
În cazul Franţei sau Italiei se poate vorbi şi despre o lipsă de motivaţie. Marcello Lippi a revenit pe banca tehnică a Italiei la patru ani după succesul din Germania 2006, însă şi-a chemat la lot aceeaşi jucători, a căror pasiune pentru a câştiga trofeul poate se stinsese. În plus, echipa era una îmbătrânită şi plină de vedete, un lucru care s-a resimţit predominant şi în echipa Franţei unde a şi izbucnit "scandalul Anelka". Germania în schimb a trimis la Cupa Mondială cea mai tânără echipă cu putinţă, iar entuziasmul vârstei s-a văzut în jocul nemţilor.
Europenii îşi sapă singuri groapa
La dezechilibrul continental contribuie şi faptul că marii jucători din America de Sud vin acum şi joacă la cluburile de top din Europa de la vârste fragede, unde beneficiază de profesionalismul şi resursele acestora pentru a se dezvolta. Venirea lor aici blochează în acelaşi timp drumul tinerelor talente din Europa şi în acelaşi timp face loc pentru dezvoltarea unor noi talente acasă. "Echipele sud-americane sunt acum mai bine organziate şi joacă la un nivel european", a recunoscut selecţionerul Spaniei, Vicente del Bosque.
America de Sud beneficiază şi de o campanie preliminară maraton, iar acest lucru contribuie la succes, crede fostul mijlocaş uruguayan Enzo Francescoli. "Preliminariile din America de Sud sunt cele mai grele şi acest lucru întăreşte echipele", a spus Francescoli, arătând faptul că până şi mult apreciata echipă a Argentinei, condusă de Maradona, s-a calificat abia în ultima etapă a campaniei de 18 etape.
Argentina şi Brazilia, un exemplu pentru restul echipelor din America de Sud
Brazilia, recordmena Cupei Mondiale cu cinci titluri, îşi croieşte încet drumul spre finală, unde atinge de obicei forma maximă. Argentina, campioană de două ori, joacă la capacitate maximă în Africa de Sud. Ambele echipe sunt mereu favorite şi au produs generaţii întregi de jucători talentaţi, dar acum au oferit şi un exemplu pentru ţările vecine.
"Avem în America de Sud două echipe, Brazilia şi Argentina, care au rezultate magnifice la Cupa Mondială. Acum în multe ţări latino-americane se investeşte foarte mult în echipa naţională", a declarat Oscar Tabarez, selecţionerul Uruguayului. El a investit multă muncă în naţionala din Uruguay, în timp ce Chile şi Paraguay au contractat manageri argentinieni care să ajute echipele naţionale cu experienţa lor.
Chile, aflată la prima Cupă Mondială din 1998, şi-a îmbunătăţit infrastructura investind în programe de juniori, la fel cum Argentina a făcut în anii '90 sub conducerea fostului selecţioner Jose Pekerman. "Această echipă are cinci jucători care au făcut parte din lotul ce a ajuns în semifinalele turneului mondial U-20 din Canada. Selecţionerul acelei echipe merită să fie apreciat pentru dezvoltarea acestor jucători", a spus Marcelo Bielsa, selecţionerul argentinian al naţionalei din Chile.
Jucătorii din Chile şi-au început carierele la cluburile locale, ca apoi să se transfere în Argentina sau Europa. Acesta este un drum des folosit pentru cei mai buni jucători din America de Sud. Cluburile domestice identifică şi cresc tinerele talente, care apoi se duc la echipe mai bogate şi în campionate mai competitive.
Oboseala jucătorilor poate contribui şi ea la decăderea Europei. Deşi majoritatea fotbaliştilor din America de Sud evoluează în Europa, selecţionerii se pot baza şi pe câţiva jucători care se află în plin sezon sau care nu trec prin chinurile celor aproape 60 de meciuri cumulate în Europa. Cupa Mondială a găsit Chile şi Paraguay la mijlocul sezoului, Argentina şi Uruguay între sezoane, în timp ce Brazilia îşi desfăşoară competiţia între 8 mai şi 5 decembrie, după campionatele regionale. Totodată, echivalentul Ligii Campionilor în America de Sud, Copa LIbertadores, este programată între 26 ianuarie şi 18 august şi a fost întreruptă special pentru turneul din Africa de Sud.
Se poate spune astfel că cei 8 jucători din Uruguay, 6 din Argentina (printre care Veron sau Palermo), 10 din Paraguay, 3 din Brazilia (printre care Kleberson, Robinho) şi 9 din Chile, care evoluează în competiţiile sud-americane, sunt în formă maximă pe parcursul Cupei Mondiale.
Ce se întâmplă cu locurile Europei la CM 2014?
Până acum, alocarea locurilor pentru Cupa Mondială a cântărit mult în favoarea Europei şi nu doar pentru că FIFA câştigă foarte mulţi bani din drepturile de televizare pe bătrânul continent. În anii trecuţi, echipele europene au avut mai mereu succes în competiţie, Germania, Italia sau Franţa fiind puse în dificultate doar de Brazilia şi Argentina.
Acum lucrurile sunt foarte diferite. Deşi majoritatea performanţelor slabe ale europenilor au coincis cu găzduirea turneului în America de Sud, Cupa Mondială din 2010 a fost organizată de Africa de Sud, un teren neutru, dar care era considerat în avantajul europenilor. Nu s-a întâmplat aşa, a recunoscut secretarul general al FIFA, Jerome Valcke. "Toate confederaţiile se află în creştere şi devin tot mai puternice. Europa nu mai este atât de puternică precum în trecut", a mărturisit el la o conferinţă de presă.
Valcke a declarat că în ciuda jocului slab prestat, Europa nu este încă în pericol să îşi piardă din locurile alocate pentru Cupa Mondială din 2014. Totuşi, el a avertizat că o alocare finală din partea FIFA va fi făcută în 2011. "Sunt mai multe explicaţii: unele echipe nu s-au schimbat suficient din 2006, poate jucătorii aceştia joacă prea multe meciuri, dar şi cei din America de Sud joacă multe meciuri. Principalul motiv pentru decăderea Europei cred că îl reprezintă dezvoltarea celorlalte ţări, care au devenit mult mai puternice decât în trecut", a mai spus Valcke.
Pentru Cupa Mondială din Africa de Sud, FIFA a alocat cele 32 de locuri după cum urmează:
- 4 pentru Asia
- 6 pentru Africa, dintre care unul pentru ţara gazdă
- 3 pentru America de Nord şi Centrală
- 5 pentru America de Sud (1 dintre locuri a fost câştigat la baraj cu o echipă din America de Nord şi Centrală)
- 1 pentru Oceania (loc câştigat după barajul cu o echipă din Asia)
- 13 pentru Europa
Antena3.ro
