În urmă cu 22 de ani, pe pista de la San Marino, în timpul unei curse, triplul campion mondial Ayrton Senna își pierdea viața. Avea 34 de ani și este considerat cel mai talentat pilot al Formulei 1 din toate timpurile, chiar dacă, alții l-au depășit ca număr de titluri.
Ayrton întindea atât de tare elasticul performanţelor încât uneori devenea înfricoşător. Prea puţini au putut coborî în abis atât de adânc, şi mai puţini atât de des, însă nimeni nu a mai făcut-o într-un mod atât de mistic, aproape ca un ritual divin. Deseori însă, pilotul magic era dublat de un altul aproape josnic, neiertător şi câteodată profund tulburat, scria un cotributor la site-ul Pitstops.ro, Bernd, în urmă cu un an.
Se poate vorbi de două faţete complet opuse ale aceluiaşi caracter. Cu timpul, partea întunecată a fost obturată peste măsură de tragedia de la 1 mai 1994, dar ea nu poate fi în niciun fel neglijată. Este un aspect trecut cu vederea de cohortele de fani pentru care Senna este aproape un zeu şi repetat cu obsesie de pedanţii anti-Senna, unii dintre ei, fani ai lui Prost sau Schumacher, unii căutând numai echitatea.
Obsedat de succes într-o manieră nemaivăzută vreodată înainte sau după el, brazilianul era gata să declanşeze un război total pe toate fronturile pentru a-şi atinge scopul şi nu de puţine ori au existat victime colaterale. Singurul om operând pe acelaşi palier cu el în epocă, Alain Prost, a simţit pe propria piele ce înseamnă să ajungi în vizorul unui pilot pentru care orice altceva în afara de locul întâi nu exista.
Având o credinţă în Dumnezeu dusă la obsesie, Ayrton era mai degrabă pregătit să moară pe pistă decât să conceapă că altcineva este mai bun decât el.
