"La vârsta respectivă chiar aveam nevoie de o mamă. Dar tata s-a descurcat destul de bine cu noi. Îmi amintesc că nu aveam aşa de mulţi bani, tata facea eforturi ca să ne satisfacă mofturile, să ne ia şi nouă haine, să ne dea bani de buzunar. A fost greu şi pentru el. Şi nu e uşor să creşti fără mamă, fără cineva care să îţi dea sfaturi, să te înveţe pe ce drum să o iei. Noi, la 13, 14 ani, ce minte să avem să ne dam seama ce este bine şi ce este rău? M-am dus la o terasă din Regie cu nişte prieteni. Şi acolo am început să dansez ca nebuna. Dansam continuu. Patronul m-a văzut, i-a plăcut de mine şi m-a întrebat dacă nu vreau să mă angajez animatoare. Şi am acceptat. Sincer, când mă gândesc la vremurile respective, nici nu imi dau seama cum de m-a angajat. Că eram penibilă, habar nu aveam eu ce înseamnă dansul, mă mişcam ca nebuna. Am făcut-o pentru bani şi nu îmi pare rău, aşa am câştigat primii bani. Mi-a plăcut, până la urmă mie îmi placea să dansez", şi-a mai amintit Daniela Crudu, scrie prosport.ro.
