Mesaj emoționant scris de Daniel Gheorghe, bărbatul care continuă să o mai iubească pe Mădălina Manole.
„Fată dragă, iartă-mă că n-am știut să te păstrez…
În drumul meu, am adunat atâtea amintiri, dac-ai să treci, voi ști să le adun și să ți le ofer..., ca multe din cântecele tale pe care le ascult în serile rămase triste. De mult nu mai scriu pentru mine, evit să mai aștern în cuvinte gânduri sau trăiri dosite în colțuri de inimă. Suntem învățați să ne cenzurăm, să ne controlăm emoțiile, să nu ne arătăm slăbiciunile, să creștem autocontrolul până obținem reacțiile "normale" - emoția e confundată și etichetată drept slăbiciune, sensibilitatea e o boală incurabilă.
Da... însă de data aceasta nu îmi voi ascunde sentimentele!
Și totuși, eu mai scriu scrisori. Eu am curajul să scriu ce simt. Uneori tăcerea e apăsătoare. Uneori distanța doare. Deși ambele ne dau sentimentul de siguranță, într-o lume plină de compromis sau prejudecăți.
Mi-era dor să scriu această scrisoare.
Nu mai cer nimic.
Nu-ți spun rămas bun!
Orice gând, cuvânt, melodie, note sau sunete, au legătură cu tine. Orice îmi pare un semn de la tine, un indiciu de descifrat, și mă duc cu gândul la tine fată dragă...
Azi simt că nu mă pot descurca fără privirea ta, fără vocea ta... Și singura întrebare care mă mai frământă... oare vei veni? Aștept ...
Mai ții minte ce vise aveam?
Mai ții minte când îmi cântai fără încetare?
Știi că nu a fost o singură zi de când ai plecat în care să nu mă gândesc la tine? Știi că nu există noapte în care să nu vărs o lacrimă de dorul tău? Știi cât de mult îmi lipsești? Știi că dacă aș putea da timpul înapoi l-aș da până în acea zi fatidică din 2010? Știi că dacă l-aș da înapoi nu aș profita de el, și aș prefera să opresc timpul în loc pentru ca TU să rămâi aici...pentru totdeauna!
Acum știi. Am vrut să îți spun toate astea pentru că de azi am de gând să merg mai departe și să nu renunț la tine! Nu am de gând să te las în urmă, vreau doar să fii aici. Nu te voi uita!
Am obosit. Sunt frânt, dar nu voi renunța... Sunt frânt de această pierdere.
Poate că sună ciudat, dar te aștept. Cum n-am așteptat pe nimeni. Dar cum pot să fac această comparație când n-am așteptat pe nimeni alta cu atâta dorință ? Ești prima mea prietenă dragă, de la tine am învățat să iert și să iubesc oamenii...
Am obosit să rămân ancorat în acea zi de 14 iulie 2010. O să ies din ea doar atunci când mă vei chema, nu azi, nu mâine, o dată pentru totdeauna. Mâine va fi o nouă zi în care te voi aștepta... Și de data asta mă țin de cuvânt.
Îți mulțumesc pentru tot...Îți mulțumesc că mi-ai dat măcar ocazia să-ți spun cât îmi este dor de tine.
Poate că era o legătură specială între noi, o comunicare telepatică, spirituală, dincolo de materie, fizic, de ce se vede... Sau poate c-a fost o simplă coincidență. În orice caz, aveam mereu un al șaselea simț în ce te privește. Nu de puține ori, îmi treceau întrebări sau lucruri prin minte și tu îmi răspundeai.
Acum...
Te iert pentru golul lăsat!
Iartă-mi neputința de a trece mai departe!
Iartă-mi gândurile care nu-mi dau pace!
Iartă-mă că n-am știut să te păstrez!
Iartă-mă că am scris atâta despre tine...
Mi-am scris povestea, am retrăit-o în scris.
...Nici nu știi...
Cât voiam o vorbă, un gest, un semn...
Stăteam plângând și așteptam nu știu...o minune poate.
Tresăream auzindu-ți numele sau glasul tău nemuritor. Stăteam cu răsuflarea tăiată. Poate se întâmplă o minune...
...Mi-am scris povestea, mi-am scris dorul și cred că nu am ajuns la final.
...Va rămâne aici povestea noastră, mulți ani... în aceste rânduri pe care le-am scris cu lacrimi în ochi. E sufletul meu în aceste cuvinte. E dragostea mea, și sper ca aceste rânduri vor ajunge la tine.
...Am scris această scrisoare ca să pot merge mai departe, ca să pot trece peste acea zi...
Dacă o vei citi într-o zi, îți mulțumesc! Dacă nu, nu-i nimic.
Nu e o scrisoare de rămas bun!
Daniel GHEORGHE
08 iulie 2018”, se arată în mesajul scris pe pagina sa de Facebook.
