"Sunt zile în care e tare greu să fii femeie. Nici nu vă gândiți voi care sunt acele zile și săriți repede crezând că… Nu, sunt zile obișnuite. Dar te întrebi: dacă îți e greu să fii femeie e ceva greșit în asta? Poate o fi chiar cuvântul în sine, poate e presiunea prea mare pentru un cuvânt atât de simplu, compus din doar șase litere. ”Hai să nu ne plângem” mi se spune dintr-o bancă din spatele clasei, că nu e ca și când nu ai răzbit în viețișoara asta și fiind femeie. Așa e, vocea are dreptate, dar sunt zile în care m-aș simți mult mai ”safe” dacă aș fi bărbat.
Unei femei urâte nu i se găsește nicio scuză. Nici frumușică dacă ești nu scapi. Trebuie să fii perfectă și în lupta disperată de a fi perfectă vei duce un război permanent cu tine. Ah și ce greu e. Că peste tot unde întorci capul sunt zeci de vitrine cu mii de amandine care te imploră să faci cunoștință cu ele. Doi cartofi copți, umpluți cu smântână și bacon, îți fac cu ochiul languros, deșănțat de languros. Și tu trebuie să treci pe lângă toate și să spui: ”Eu nu pot! Eu nu vreau!”. Dar nu poți, pentru că nu vrei.
Și copilul meu trebuie să fie băiat. Îmi e teamă de încă o femeie pe lumea asta complicată. Adevărul e că îmi e frică de femei. Poate pentru că am avut mereu prieteni care nu erau femei. Prieteni fără menstruație, cum ar veni. Dar tot mă încearcă un gând că în proporție de 69% sunt bărbat. Așa mă simt câteodată. Conduc ca un bărbat, mai bine decât un bărbat chiar. Înfulec mai repede ca un bărbat sau mai repede ca băieții din trupă, măcar. Și nu îmi plac prințesicile.
Da. Nu îmi plac. Prințesicile astea care sunt un fel de prințese mai mici sau mai mari, fete răsfățate și plângăcioase, manierate ostentativ, ipohondre, victime în șosețele roz cu dantelă albă. Fete care toată viața lor sunt la regim. Fete plictisitoare cu care nu poți urca niciodată pe Jepii Mici, pentru că încă nu au asfaltat ăștia ca să meargă ele cu tocuri", a scris Delia pe www.sereniti.ro.
Citeşte mai mult pe www.sereniti.ro.
