Uitată în ţara ei, apreciată de cei mai mari oameni din lume. Românca ce a găsit "cheia" PIETREI FILOSOFALE

Pentru cei care lasă lucrurile neterminate şi spun că "şi mâine e o zi", povestea acestei românce poate să le schimbe percepţia. Ea a trăit în vremea în care nu multe femei răzbeau într-un sector dedicat aproape exclusiv bărbaţilor, însă ştia că a fost născută să facă asta şi s-a luptat pentru a-şi duce la îndeplinire visurile.

Ieri v-am prezentat viaţa lui Gheorghe Marinescu, medicul care a schimbat cursul medicinei moderne, şi care alături de echipa lui a realizat mai multe premiere mondiale, fiind cunoscut şi respectat în întreaga lume.

Însă Ştefania Mărăcineanu este una din legendele uitate ale României, care au pus ţara noastră pe harta marilor descoperiri. Ştefania era pasionată de fizică, iar pentru a-şi realiza visul s-a dus să-şi facă doctoratul la Paris, chiar în laboratorul lui Marie Curie.

A terminat teza sa în numai doi ani, între 1922-1924, axându-şi studiile şi cercetările pe tema radioactivităţii.

Ştefania Mărăcineanu s-a născut în Bucureşti în anul 1882, însă nu se cunosc prea multe despre copilăria ei. A absolvit facultatea în 1910, cu o diplomă în fizică şi chimie, ştiind de pe atunci care este drumul ei în viaţă.

După absolvire a lucrat ca profesoară la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Şi după mai bine de un deceniu a obţinut sprijinul financiar al Ministerului Ştiinţelor din România şi a început studiile pentru doctoratul în fizică. A plecat în Franţa să lucreze în laboratorul lui Marie Curie. A obţinut doctoratul după numai doi ani, în 1924.

În laboratorul Curie s-a preocupat de măsurarea cu precizie a timpului de viaţă a poloniului (element radioactiv descoperit de Marie Curie).După terminarea doctoratului, a încercat să obţină postul de şef al Laboratorului Român de Radioactivitate care urma să se înfiinţeze în România. Însă, din nefericire - din motive care nu se cunosc -  nu a obţinut slujba şi a lucrat încă un an în laboratorul Curie.

În ţară s-a întors abia în 1930 unde s-a apucat să studiezea o posibilă corelaţie între radioactivitate şi ploaia artificială.

A murit în august 1944 bolnavă de cancer.

Într-unul din studiile sale, publicate în reviste franţuzeşti de prestigiu, ea afirma: “Piatra filosofală există în radiaţiile solare şi tot aici este sursa formidabilei energii radioactive, a cărei necesitate s-a impus deja şi se va impune tot mai mult”.

Ştefania Mărăcineanu, în ţară, s-a ocupat şi de fenomenele meteorologice descoperind prima în lume procedeul de declanşare artificială al fenomenelor naturii şi a stabilit o legatură între cutremure şi precipitaţii.

Ce este trist pentru noi, ca şi români, este faptul că în timp ce i se recunosc meritele chiar şi în Franţa, Ştefania Mărăcineanu nu figureaza nici în ultimul dicţionar enciclopedic român, din secolul 21.