Copii, tineri, bătrâni sau şomeri, toţi aleargă într-un suflet către salvatorul lor. Căci aşa îl văd, ca pe un trimis al lui Dumnezeu care are menirea de a le alina suferinţele.
În viaţa preotului nicio zi nu seamănă cu alta. Când deschide ochii dimineaţa, părintele nu ştie ce va face în ziua respectivă. Oamenii care au nevoie de ajutor vin la el ştiind că vor găsi înţelegere, iar cel care îi ascultă va face tot posibilul să îi ajute.
Una dintre bucuriile lui este că a reuşit să îi unească pe enoriaşii săi în scopuri nobile. La îndrumarea părintelui, mai mulţi oameni lucrează la casa unei bătrâne, a cărei locuinţă a ars.
Părintele Paul îşi continuă ziua mergând la cantina socială pe care a reabilitat-o pentru copiii sărmani din sat. Părintele Paul şi-a dorit ca cei mici să aibă un loc în care să primească o masă caldă şi să poată face activităţi benefice pentru educaţia lor.
La biserică îl aşteaptă alţi enoriaşi care au nevoie de o mână de ajutor. Acasă, la familia lui, ajunge seara târziu, iar pe fetiţele sale le găseşte de cele mai multe ori dormind.
