Mai mulţi copii care se adăpostesc într-o şcoală dintr-o tabără de refugiaţi din centrul Fâşiei Gaza au vorbit despre provocările cu care se confruntă.
„Acesta este cel mai dificil război pentru noi pentru că mergeam la școală ca orice elev normal, dar am auzit zgomotul rachetelor, așa că ne-am întors acasă. Acest lucru a continuat, așa că am mers la rudele noastre din centrul orașului. Ne-am dus acolo, dar războiul a continuat și ca rezultat am venit aici”, povesteşte un băiat aflat în tabăra de refugiaţi.
Mama unuia dintre copiii de aici povesteştea despre greutăţile de zi cu zi.
„Am venit aici la școlile din Deir El-Balah. Nu știu cum să descriu școlile; sunt practic fără viață. Fără viață pentru copii, adulți și bătrâni. Bătrânii nu pot coborî la toalete. Ei merg pe scări cu greu. Când merg la toalete, le găsesc murdare. Nu știm ce să facem. Jur pe Dumnezeu, ne este milă de copii și bătrâni. Nu există pâine, nu există gaz, nu există mâncare. Mâncare simplă, nici măcar nu o putem aranja pentru copii. Acest copil suferă de arsuri. Are arsuri. Ea a suferit aceste arsurile în timp ce noi căutam un loc să ne salvăm”, spune femeia.
„Nu eram în siguranță. Nu trăim ca niște oameni normali. Ne-am dori să ne întoarcem la casele noastre. Ocupația sionistă ne-a distrus viața, ne-a distrus frumosul mod de viaţă. Avem dreptul să ne jucăm, avem dreptul la libertate. Am fost lipsiţi până şi de cel mai simplu lucru de care are nevoie un copil”, declară o fetiţă.
„Aici stăm la coadă pentru a primi doar un mic bidon cu apă pentru 60 sau 70 de persoane. Acest bidon ne ajunge doar pentru o zi și nu ne ajunge în niciun caz şi pentru a doua zi. Stăm la soare, copiii stau între orele 1:00 – 4:00 pentru a obține această cantitate mică de apă. Uneori, ne împingem unul pe altul spunând: `avem nevoie de apă, avem nevoie de apă`. Durează mult să obţii apa în această căldura înăbușitoare - fără toalete, fără apă. Să te adăposteşti aici este greu, viața este grea, nu avem gaz. Efectiv, suntem morți aici. Doar existăm, nu trăim”, declară o altă refugiată din tabăra din Gaza.
„Ne-am pierdut dreptul la educație și ne-am pierdut dreptul la joacă. Viața de aici nu este bună, apa este puțină, pâinea este puţină, totul este în cantităţi mici. Viața de aici nu este bună și îmi doresc să ne întoarcem la Bet Hanoun. Nu există apă și electricitate. Cu greu putem lua apă, curent avem cel mult o dată pe zi”, spune un altul.
