Roxana Ghiuzentarman locuiește în Rosh Haayin, la 25 de minute de Tel Aviv, de aproximativ 10 ani, și are trei băieți.
Soțul ei, un cetățean israelian medic, a fost chemat în armată.
"Ultimele zile au fost groaznice. Nu reușesc să găsesc cuvinte pentru că nu există ceva potrivit care să descrie ce se întâmplă.
Nu-mi găsesc liniștea de cinci zile. Sunt îndurerată. Mă simt îngenunchiată psihic. Este incredibil ceea ce se întâmplă și nu găsesc alinare în absolut nimic.
Am trei copii, cel mai mic, Lyo, are 4 ani și jumătate. Rafael are 6 ani și jumătate și Adam, în vârstă de 9 ani.
Soțul meu este medic și este chemată în armată. Din când în când ne mai trimite un mesaj în care ne spune că este bine.
Nu a fost decizia soțului meu să plece. Este o mobilizare impresionantă. Foarte mulți oameni din străinătate se întorc în Israel ca să se înroleze.
L-au chemat în armată pentru că nu există loc de discuții
Este prima zi, după cinci zile, când am reușit să ies din casă să duc gunoiul. Este o frică pe care nu o poți explica și nu ți-o poți imagina.
Noi suntem la 25 de minute de Tel Aviv, suntem totuși într-o zonă mai protejată.
Am mai trăit astfel de lucruri și nu este prima dată când trebuie să ne ascundem în buncăre.
Îmi țin lacrimile în frâu pentru că știu că mama mea se uită. Este ceva ce nu poți concepe ca om. Este dincolo de imaginația oricărui regizor de film.
Este îngrozitor, nu am mai văzut așa ceva. Am trăit acte de teroare în Ierusalim, am avut și acolo alarme antirachetă, însă ce se întâmplă acum este fără cuvinte.
