?Probabil că mulţi se aşteaptă să critic Guvernul pentru că se pregăteşte să îşi asume un deficit bugetar mai mare. Nu o să o fac?, subliniază fostul premier, care aminteşte că a guvernat cu deficite mari, pentru a investi în infrastructura din mediul rural, în educaţie, în sănătate, în agricultură.
În acest context consideră că aceasta este politica corectă, aplicată şi de Marea Britanie sau Germania, care îşi asumă deficite şi de două cifre.
?Emil Boc avea în ianuarie o altă agendă. El dorea să invoce greaua moştenire şi a pozat într-un Hagi Tudose modern. Bineînţeles, zgârcit cu banul public.
Acum pot spune că premierul a ajuns la vorba mea. Mă tem însă că nici acum nu a înţeles importanţa strategiei de investiţii. Cu alte cuvinte, Guvernul nu îşi asumă o ţintă pentru deficitul bugetar de 5,5% pentru a investi, ci doar pentru a acoperi găurile pe care le-a creat în ultimele luni; deci banii se vor duce pentru cheltuieli şi nu pentru investiţii?, scrie Tăriceanu.
Acesta aminteşte de o ?vorbă românească foarte adevărată - sunt prea sărac ca să îmi cumpăr lucruri ieftine ? pe care Guvernul nu a înţeles-o. În zgârcenia nemărginită, premierul Emil Boc nu a înţeles că o strategie de peticire a economiei nu va genera decât mai multe costuri. În loc să îşi asume de la început un deficit mai mare şi să combată agresiv criza prin politici de investire, prin scăderea CAS, prin stimulente oferite firmelor comerciale, Emil Boc a ales să fie zgârcit. Şi din această cauză a fost mereu cu un pas în spatele crizei. Guvernul a alergat în spatele crizei, care a devenit din ce în ce mai amplă şi a început să afecteze din ce în ce mai multe ramuri ale economiei. Dovada cea mai bună este anunţul de ieri, privind posibila renunţare la impozitul forfetar. Un impozit care a fost introdus din zgârcenie, pentru că mulţi bani la buget nici nu avea cum să aducă, dar care a fost un semnal extrem de negativ pentru economie. Dovadă şi miile de firme care şi-au închis porţile imediat după introducerea acestui impozit?.
Liderul PNL dă ca exemplu un prieten care a renunţat să cumpere o maşină nouă mai performantă, pentru că era prea scumpă, pentru a-şi achiziţiona una second-hand, a cărei reparaţie l-a costat în câteva luni mai mult decât l-ar fi costat o maşină nouă. ?Aşa şi cu actualul Guvern, care a aplicat o politică economică second-hand. A zis că poate să învingă criza fără să cheltuiască bani pentru investiţii. Acum, poate îşi dă seama că a greşit şi încearcă să repare ce se mai poate. Între timp însă au apărut probleme mai mari şi costurile vor fi şi ele mai mari. Totul este ca măcar acum să realizeze că nu se mai poate cu strategia economică second-hand. Sper că asumarea deficitului bugetar mai mare este un astfel de semnal ? deşi mă îndoiesc?.
