Astăzi încep, în comisiile de specialitate ale Parlamentului, audierile candidaților de miniștri din guvernul Ludovic Orban II. Dacă ați crezut că dărâmarea guvernului PSD de către cei care l-au susținut a fost cel mai penibil moment din politica post-decembristă, așteptați să vedeți spectacolul din zilele care urmează. Aceiași candidați care în urmă cu 3 luni veneau în fața parlamentarilor să-i convingă de faptul că sunt potriviți să conducă destinele românilor vor veni, în zilele care urmează, să ne convingă de faptul că nu sunt buni de nimic și în consecință nu ar trebuie votați. Noaptea minții, nu altceva!
Aici începem să nu mai vorbim despre penibilul situației, ci despre un cinism nemaîntâlnit în politica românească a ultimilor 100 de ani, probabil. Doar în secolul XIX, în primii ani de domnie ai lui Carol I, s-a mai pomenit un asemenea haos politic. Atunci, în cinci ani schimbaseră 10 guverne, cu 30 de remanieri. Nu pare că suntem prea departe.
Nimeni nu a putut să răspundă ce este în spatele acestui circ creat de președinte și PNL. Nu poate nimeni să dea un răspuns logic acestei obsesii pentru alegeri anticipate, pentru că nimeni nu mai crede că doar disperarea de a câștiga câteva locuri suplimentare în Parlament stă la baza sacrificării creșterii economice, a stabilității politice și economice. Pare că e mai mult decât atât, și înclinăm cu toții să credem asta în condițiile în care niciun lider al partidului de guvernământ sau purtătorul său oficial de cuvânt, președintele Iohannis, nu ne spune care sunt măsurile pe care nu le pot lua acum, dar vor putea să le ia după alegerile anticipate.
Nimeni nu are o explicație despre ce vor schimba, într-un mod atât de fundamental, niște alegeri care se țin cu 3-4 luni mai devreme decât cele la termen. Românii au dreptul să primească răspunsuri la aceste întrebări simple. La fel și partidele parlamentare cărora li cere să participe la dezbaterile parlamentare.
În lipsa acestor răspunsuri nu pot să nu mă gândesc că scopul principal al anticipatelor este de a consfinți o majoritate care să pună capăt calendarului de mărire a pensiilor, alocațiilor și salariilor, precum și de a demara alte măsuri de austeritate.
ALDE a votat învestirea guvernului Orban I cu credința că România are nevoie de stabilitate, are nevoie de un guvern care să păstreze creșterea economică, să continue investițiile în infrastructură, să acceseze fondurile europene. În schimb am primit un guvern care în loc să guverneze a făcut numai politică îngustă, politică de partid.
O vorbă de duh spune că dacă m-ai păcălit o dată, să-ți fie rușine, dar dacă m-ai păcălit și a doua oară să-mi fie mie rușine.
Noi ne-am luat porția de păcăleală și nu suntem singuri, ci împreună cu toți românii care și-au pus speranțele în președintele Iohannis și guvernul PNL.
Nu vom participa la șarada guvernului Orban II și nu vom fi parte la mascarada pusă la cale de cei cărora le pasă doar de interesul lor. Vom arăta tot atâta interes față de audierile sau votul din Parlament pe cât interes arată ei poporului român.
