Să râdem cu sau de Anamaria Gavrilă. Colecția de ziceri antologice. „It is what it is”

Anamaria Gavrilă, șefa partidului lui Călin Georgescu, a fost cât pe ce să devină „moștenitoarea” candidaturii acestuia. De când a devenit relevantă în politica națională, Gavrilă s-a făcut cunoscută prin declarațiile ciudate, false sau lipsite de logică. Am adunat o serie de astfel de declarații făcute în ultimele luni. Multe dintre ele au devenit deja meme.

• De trei ore sunt închisă în această cameră, la grup, la noi, la Parlament, pentru că ziariștii nu vor să plece. Am încercat să plecăm de-aici pentru că trebuie să părăsesc clădirea, sunt foarte agresivi. (E vorba de cel mai recent episod, cel de miercuri, în care Gavrilă a susținut că e sechestrată în birou pentru că este agresată de jurnaliști. Când a ieșit din birou ca să „demonstreze” cât de „agresivi” sunt jurnaliștii, Gavrilă a ieșit și a mers fără nicio problemă pe hol, în timp ce jurnaliștii au mers civilizat pe lângă ea)
• Dați-vă la o parte! (A țipat la jurnaliști)

• Ne place nu ne place, e un număr limitat de candidați pe care îi avem pe buletinul de vot. (Nu există nicio limită la numărulde candidațide pe buletinul de vot) (...) Să înțelegem și să respectăm decizia domnului Călin Georgescu care (sic!) a luat-o împreună cu noi.

• Nu vorbim de o funcție (n.red. pentru Călin Georgescu). (...) Cei mai cu sufletul pentru România vor ocupa aceste funcții. Eu am credința de la Dumnezeu că ne va trimite oameni.

• Să iasă lumea în stradă să dea un semn sistemului că a atins o limită de inacceptat (sic!).

• Vom face totul posibil (sic!) ca domnul Georgescu să-și depună candidatura
• Suntem aici pentru ca să ducem mai departe și să ținem Constituția în picioare. Cum facem asta? Trecem pe partea cealaltă și instaurăm ordinea constituțională și turul doi. (???)
• Știu că este delicios să vorbim despre funcții, dar aici este despre a face pe toți români (sic!) să înțeleagă că e o situație dificilă pentru România și să venim toți să facem un push mare pentru a instaura ordinea constituțională”
• Decât dacă construiești (sic!) poți să înțelegi ce este un partid. Oamenii vin pentru că cred în ceva cu adevarat.
• Decât să ne concentrăm pe a critica ceva ce altcineva (sic!) mai bine să ne focusăm (sic!) pe construit.
• Se va retrage cel care se percepe să aibă mai puține șanse decât celălalt în a învinge (16 martie, la depunerea candidaturii)
• Candidatura mea este pentru a le reda românilor turul doi înapoi
• Doamne ajută. Tot ce vedem noi că se întâmplă este pentru noi un semn pozitiv. Suntem foarte bine organizați. Lucrăm foarte bine împreună, planul pe care îl avem este puternic. Am dat dovadă că nimic din ceea ce vine spre noi nu ne doboară. Din contră, eu le văd așa ca un bumerang care vine spre noi și se transformă în bunătate și în pozitiv.
• (Întrebată ce este acela un soroșist): Nu știu, este un termen pe care eu nu cred că l-am folosit, nu-mi amintesc să-l fi folosit, poate l-am folosit, dar ce știu sigur e că nu sunt de acord să împărțim societatea între soroșiști, extremiști, pro-europeni, mai știu eu ce... izolaționiști. Nu ne ajută la nimic (Interviu HotNews, 4 martie) În fapt, Anamaria Gavrilă folosise eticheta „soroșist” chiar cu o săptămână înainte, pe 27 februarie, într-o postare pe Facebook cu titlul „România în ghearele soroșiștilor”, promovând vechile teorii ale conspirației legate de George Soros, promovate intens și de Călin Georgescu. Presată să răspundă legat de această postare, replica șefei POT a fost „Nu suntem perfecți (...) a plecat de la echipa noastră care a mers pe alinierea cu administrația Trump”.

• Hai să avem o dezbatere. De ce fugem de dezbatere? De ce fugem de dezbatere?

• Pacea-i pace. Nu trebuie să te mai înarmezi, trebuie să treci la următorul nivel. Eu nu înțeleg înamarea pe timp de pace, e pace, de ce să te mai înarmezi? 
  România nu a fost invitată nici la negocierile dinainte de a începe războiul. Nu am fost invitați la masă, ca țară. Au fost mai multe negocieri, despre care se știe (Nu au existat negocieri înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia)
• Să ne creem niște piloni de discuție, dacă always question fiecare pilon atunci nu mai ajungem la nicio supoziție. 

• (Întrebată despre minciuna privind așa-zisa lege de trimitere de trupe române în Ucraina). O să revin și o să explic acest aspect. Cred că a fost o discuție despre a trimite trupe în Ucraina.

• Noi suntem la graniță cu războiul și garanțiile noastre vin din SUA, e ceva ce nu poți dezbate, it is what it is
• Ilie Bolojan a vorbit despre a trimite trupe? (i se răspunde că nu) Ba da, a vorbit. (Eu nu vă pot demonstra inexistența unei declarații, îi spune moderatorul). Ba da, a spus că vom trimite trupe (Ilie Bolojan nu doar că nu a spus că România va trimite trupe, ci a spus explicit contrariul). (...) Ilie Bolojan de-acolo își ia informațiile (susține că de la Macron și Starmer), that’s the problem.

• Au fost mai multe negocieri, războiul ăsta nu a început așa brusc, sunt mai multe discuții la care România a luat parte, poți să le găsești pe internet. 

• Noi nu înțelegem perpectiva poate a oamenilor care zice (sic!) să continuăm să continuă, vrem și noi să înțelegem care este. Se vorbește de o pace justă, nimeni nu există... nimeni nu poate explica ce se află în spatele acestui termen de pace justă. (Când i se spune că e vorba de integritatea teritorială a Ucrainei). That’s gone. Ne place, nu ne place, that’s gone. E unfair. Nici eu nu sunt de acord și sunt de acord că dacă tu, Rusia, ai început un război fizic, omori oameni, ai intrat într-o altă țară ai pierdut cel mai important avantaj – cel diplomatic, înseamnă că tu nu ești un partener cu care să se aibă încredere, ok?. (Apoi spune că ar trebui să se negocieze cu Rusia). Dar nu putem să negăm realitatea? Până unde mergem. E ca atunci când îți construiești o casă și la un moment dat nu mai ai bani? Ce-o să faci, ce-o să faci. Nu mai ai bani! This is reality. Nu poți să zici că viața este unfair, alții trebuie să-mi dea mie bani (e neclar despre ce vorbește). It is what it is. Nu e corect. Life is not fair, într-adevăr. (...)

  (Întrebată dacă ar fi de acord ca România să renunțe la teritorii în caz de război). Ideea e în felul următor, tu trebuie să te calibrezi să devii puternic ca să te asiguri că-ți vei recupera acele teritorii sau că nu vei mai pierde altele. Dar trebuie să devii tu puternic ca țară (după spune că n-ar trebui să ne înarmăm ca să fie pace). Până la ce punct să ne înarmăm? Până la ce punct să cheltuim? Care-i punctul, ce înseamnă până la capăt?