Mă adresez direct, pentru că nu-mi vine să cred că noi românii, v-am pierdut, mult prea rapid. Cred că este, în primul rând, un moment trist pentru literatura română. Și dincolo de asta, pentru acel naționalism benefic, sănătos, care ne mai putea salva de la pierderea identității.
Ați ținut cu dinții de principiile și de tradiția acestei țări. Mai cu bune ori cu rele, ați apărat, prin discurs, cel puțin, valorile naționale, astea de care mulți au uitat și le-au blamat și azi vă felicită pentru că le-ați iubit. Nu mai vorbesc despre calitățile de orator, despre coerență și despre toate atributele care vă făceau unul dintre cei mai importanți exponenți ai intelectualității.
Ne știam de mulți ani, dar vedeți dumneavoastră, viața ne-a pus mai aproape mai recent, când trebuia să-mi scrieți niște versuri pentru o serie de cântece noi. Spuneați că muzica asta românească, melodioasă, mai are șansă. Și ne-am întâlnit să discutăm acolo, în biblioteca aceea impresionantă, și-a rămas stabilit că ne vedem în câteva luni să punem la cale acel cântec care-i va impresiona pe toți. N-am mai apucat!
Mi-ați oferit demult și-o carte. Despre mamă, spunându-mi că în continuare icoana dumnneavostră și sprijinul în momentele dificile este mama. O chema Eugenia, cum o cheamă și pe-a mea mamă. Acum stați lângă ea, putând să-i dedicați din nou, capodopera lui Marian Nistor, pe versurile dumneavoastră și vocea Mirabelei Dauer – “MULȚUMESC, IUBITĂ MAMĂ!”
Cred că dispariția dumneavoastră, păstrând proporțiile, este pentru noi, încă o lecție. Dincolo de toate controversele, vedem încă o dată, prea târziu, ce pierdem. Închei cu o rugăminte. Pe toți cei ce vorbesc, plâng sau râd azi de Vadim Tudor, îi invit să-i citească poeziile! E ultimul omagiu!", a scris Corneliu Vadim Tudor.
